Biografie
S-a născut la 3 iunie 1916 în satul Simioneşti, judeţul Neamţ (fost Roman), într-o familie cu şase copii, Gheorghe fiind mezinul. Hrana
zilnică era asigurată din munca celor 2,5 ha teren arabil deţinut de familie.
După terminarea Şcolii primare în anul 1923, susţine examenul de admitere la Liceul Militar "General Macarovici" din Iaşi, 1200 candidaţi pe 90
locuri, reuşeşte printre primii, iar media de admitere a pernis obţinerea unei burse pe toată perioada liceului, scutindu-şi astfel părinţii
de taxa anuală de 6000 lei. După obţinerea diplomei de bacalaureat pe 3 septembrie 1936, devine elev la Şcoala de Ofiţeri Aviatori Cotroceni, pe care,
la 10 mai 1939 a promovat-o cu gradul de Sublocotenet Aviator, obţine Brevetul de Pilot Militar nr.1636/26.06.1939, fiind al doilea din promoţie (vezi M.O.
nr.149/01.07.1939).
La 1 iulie 1939 este avansat la gradul de Sublocotenent aviator.
Sublocotenentul av. Ştirbu Gheorghe, a fost repartizat la Flotila 1 Informaţii Iaşi, este timis la Şcoala de Observatori Aerieni la Tecuci. A activat in
continuare în această Flotilă, ca pilot şi obsrvator, dar şi ca instructor a mitraliorilor de bord. În anul 1940 este detaşat la Centrul de
Instrucţie al Aeronauticii Pipera, unde urmează cursul de interpretare a fotografiilor aeriene, apoi se reântoarce la Iaşi unde este încadrat în
Escadrila 22 Observaţie din Flotila 1 Informaţii.
La 22 iunie 1941, prima zi de război, execută cu Esc.22 Obs. prima sa misiune de război, urmată de un număr impresionant de alte misiuni specifice
aviatiei de observaţie si bombardament usor. Când Esc.22 Obs. este retrasă de pe front pentru refacere, Slt.av. Ştirbu Gheorghe ramane în continuare
să execute misiuni pe front, dar în cadrul Esc.11 Obs. din Flotila 2 Informaţii, instalată în acel moment pe aerodromul Tiraspol, executând misiuni
în zona Odessa. La 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, se reântoarce in cadrul Esc.22 Obs., executând misiuni de recunoaştere şi
supraveghere a litoralului Marii Negre, zona Crimea, în vederea evitării debarcării trupelor sovietice în această zonă. În perioada
activităţii pe frontul de est, în cursul misiunilor de război pe care le-a executat, a fost pus deseori în situaţii critice, începand chiar cu
prima zi de război, culminând cu 10 iunie 1944 când este doborât de un vânător P-38 Lighting lângă Bucureşti. O parte din
întâmplările menţionate, sunt povestite de Cdor.av. Ştirbu Gheorghe în lucrările - "Aviaţia Română în prima zi de
război, 22 iunie 1941" şi " Şi eu am fost în Icaria", editate de autorii Dan Antoniu şi George Cicoş.
La 24 ianuarie 1942 este avansat la gradul de Locotenent aviator.
Urmare schimbărilor intervenite după 23 august 1944, este hotărât să părăsească aviaţia intuind că în final vor fi
excluşi, deoarece au luptat pe frontul de est. În toamna anului 1944 susţine examenul de admitere la Facultatea de Construcţii, este admis, solicită un
concediu de studii care îi este acordat. În perioada studiilor a avut aceleaşi drepturi şi obligaţii ca oricare dintre ofiţerii activi. Cu toate
lipsurile de după război, seceta din 1946-47, având şi un copil născut în anul 1943, a reuşit să termine facultatea cu menţiunea
"Cum Laude", anul 1949.
După absolvirea Facultăţii a fost repartizat, pentru scurt timp, în colectivul de proiectare a canalului Dunăre - Marea Neagră. În
noiembrie 1949, primeşte ordin de la Comandamentul Aviaţiei Militare să se prezinte la unitate.
Cpt.av.ing. Ştirbu Gheorghe este încadrat în Comandamentul Aviaţiei Militare în funcţia de şef proiect pentru aerodroamele cu piste betonate,
mutat apoi la Institutul de Studii şi Proiectări Militare al armatei, unde a avut aceleaşi îndatoriri.
În anul 1953 a fost avansat la gradul de maior.
Între proiectele realizate de Mr. ing. Ştirbu Gheorghe, putem enumera:
Prelungirea şi ramforsarea pistei betonate de pe aerodromul Otopeni, Depozitul de carburanţi de pe aerodromul Gearmata Timişoara, Pistele betonate pe aerodromurile Boteni, Alexeni, Mihail Kogălniceanu, Cocargeaua (Feteşti), Ziliştea (Boboc), Siliştea Gumeşti, Craiova, Deveselu (Caracal), Caransebeş, Bacău, Luna (Câmpia Turzii).
În anul 1956, o comisie a Tratatului de la Varşovia a inspectat aerodroamele enumerate mai sus, toate au fost gasite corespunzătoare şi încadrate
în norme.
În anul 1956 este avansat la gradul de Locotenent Colonel ing.
În acelaşi an, după finalizarea lucrărilor de modernizare a aerodromurilor şi desfiinţarea Institutului de Studii şi Proiectari Militare,
Lt.Col.ing. Ştirbu Gheorghe a revenit în aviaţie fiind încadrat la Serviciul Cazarmare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
Deoarece a refuzat sistematic să devină membru de partid, la 1 aprilie 1960 a fost trecut în rezervă şi pensionat cu gradul de Colonel (Comandor). După pensionare, s-a angajat la Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare - CSCAS - unde, după numai 2 ani a fost avansat
şef de secţie răspunzător de înfiinţarea şi organizarea tuturor unităţilor de proiectare din ţară.
Pentru meritele sale, Comandor av.ing. Ştirbu Gheorghe, a fost distins cu mai multe ordine şi medalii:
Ordinul "Coroana României" în grad de cavaler cu spade şi panglică de Virtute Militară, Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a, Ordinul "Meritul Militar" clasa a II-a, Medalia "Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial 1941-1945.
În anul 1975 s-a pensionat definitiv.
În 27 mai 2006, cu ocazia unei manifestări la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti Pipera, Comandor (r) av.ing. Ştirbu Gheorghe a avut onoarea şi
privilegiul de a fi prezentat Majestăţii Sale ex Regele Mihai I, împrejurare care l-a emoţionat profund.
Copleşit de sănătatea precară, la 7 februarie 2007, cel care a fost Comandor aviator inginer Ştirbu Gheorghe, a trecut în nefiinţă,
rămânând în amintirea familiei ca cel mai bun tată şi bunic, a cunoscuţilor ca un extraordinar prieten şi interlocutor. S-a dus
alături de iubita lui soţie Teodora - care i-a fost parteneră de viaţă timp de 67 de ani.
Acum face parte din escadrila din ceruri, unde s-a alăturat foştilor săi camarazi aviatori.
(notă biografică întocmită de Dan Antoniu)