Biografie
S-a născut la 18 noiembrie 1933 în comuna Falaşteanca, jud. Giurgiu (Grădiştea) din părinţii Ion şi Dumitra Iancu. Tatăl fiind CFR-ist s-au mutat la Bucureşti, unde a făcut cursurile şcolilor primare şi liceale.
În 1950 a trecut la o şcoală tehnică medie. În pauze, se încingeau meciuri de volei, pe terenul şcolii, recent construit prin muncă voluntară, pe un fost maidan, la intersecţia străzilor Luterană cu Nuferilor. Odată, în plină desfăşurare a unui meci, s-a oprit o motocicletă cu ataş de pe care a coborât un tânăr îmbrăcat impecabil: uniformă bleumarin de aviaţie civilă, purtând o şapcă cu coafă albă.
Acesta a fost momentul de cotitură în viaţa lui Gheorghe Iancu, întâlnirea cu acest chipeş ofiţer (Partenie Popescu) care le-a propus să treacă pe la aerodrom şi să urmeze cursurile şcolii de paraşutism.
Paraşutişti? Să sară cu paraşuta? Un lucru la care nici unul dintre ei nu se gândise vreodată. De unde până atunci – adolescent fiind, avea doar 16 ani, încă nu avea nicio preferinţă pentru o anumită profesie, nu-şi descoperise nici marea chemare a vieţii, iată-l primul înscris pe lista paraşutiştilor dintre cei 40 de candidaţi entuziaşti recrutaţi atunci din şcoală.
Primul salt l-a făcut pe aerodromul-şcoală Clinceni, avându-l ca instructor pe reputatul paraşutist Nicolae Pangică. A terminat şcoala ca şef de promoţie, făcând parte dintre primele serii de paraşutişti sportivi din România în anul de pionierat 1950.
A practicat paraşutismul la vârsta de 16 ani neîmpliniţi, şi s-a remarcat repede. După terminarea cursului de paraşutism a urmat şcoala de instructori, pe care a terminat-o tot ca şef de promoţie, în anul 1950.
A fost printre primii paraşutişti sportivi care a executat o lansare "în cădere liberă".
La vârsta de 17 ani a devenit instructor.
A instruit şi brevetat zeci de mii de paraşutişti sportivi şi sute de instructori.
A stabilit sau doborât 39 de recorduri naţionale şi 3 mondiale, dintre care unul absolut şi definitiv.
Pentru merite deosebite şi îndeplinirea baremurilor cerute de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI), i s-au acordat:
- Diploma "Paul Tissandier" FAI
- Insigna de aur FAI cu 3 diamante
Este maestru emerit al sportului în paraşutism.
În cei 30 de ani ca instructor, Iancu Gheorghe a executat peste 3.000 de lansări cu paraşuta de instrucţie, o parte dintre ele deosebit de dificile.
La 18 ani neîmpliniţi i s-a încredinţat organizarea şi comanda uneia dintre cele două şcoli de paraşutism de la canalul Dunăre - Marea Neagră. S-a achitat de această sarcină brevetând două serii de paraşutişti bine pregătiţi.
Gheorghe Iancu împreună cu colegul său Ion Negreiu, a făcut acrobaţie la mitinguri. Ieşeau din avionul care zbura la 15-20 metri de pământ, pe aripă, apoi pe capotă, în spatele elicei. Coborau între jambe, unde era legată o scară de gimnastică din frânghie, pe care Iancu şi Negreiu făceau acrobaţie, stârnind entuziasmul publicului. Până la el, doar Charles Lindbergh mai încercase aşa ceva. Revista Sport şi Tehnică nr. 6 din 1964 relatează această demonstraţie care a entuziasmat publicul din Galaţi, venit la mitingul aviatic.
.....
Astăzi (iulie 2007) colonelul (r) Gheorghe Iancu îşi petrece timpul în familie, dar pentru că destinele si istoria paraşutismului românesc îl preocupă în continuare este preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Paraşutiştilor din România.
În data de 28 mai 2006, la aproape un sfert de secol de la întreruperea îndrăzneţelor sale salturi, a primit aprobarea pentru o lansare omagială cu o paraşută tandem, ca pasager al unui specialist militar, Ramiro Nicolau.
Lansarea a avut loc pe aerodromul Strejnic de lângă Ploieşti din turbopropulsorul SMG 92 pilotat de Costică Neacşu. Când avionul a ajuns la 4500 metri, cei doi au sărit, dar până la 1200 metri când urma să se deschidă paraşuta, au realizat mai multe prinderi în compania experimentatului paraşutist militar Florin Ioniţă din Buzău, care sărise puţin înaintea lor.
Paraşuta tandemului Ramiro-Iancu avea anvergura ceva mai mare decât una obişnuită şi în final au aterizat exact pe locul unde Iancu aducea paraşutismului românesc, recunoaşterea mondială, acum 45 de ani.
consemnat dupa articolul lui Puiu Vulpoi, aparut in Orizont Aviatic nr. 44 din iunie 2006