Biografie
Caius Iacob (29 martie 1912-1992), între 1928 si 1931, a urmat cursurile Facultãtii de Stiinþe, obtinând licenta în matematici, înainte de împlinirea vârstei de 20 ani. A obtinut o bursã de studii la Paris pentru specializarea în mecanica fluidelor. În 1935 sustine tezele de doctorat la Sorbona, cu titlurile Sur la detérmination des fonctions harmoniques conjuguées par certaines conditions aux limites. Applications à l’Hydrodinamique (Asupra determinãrii functiilor armonice conjugate prin conditii la limitã. Aplicatii la hidrodinamicã) si Les probabilités en chaînes (Probabilitãtile în lant). Din 1933 s-a preocupat în mod constant de influenta compresibilitãtii a aerului asupra avioanelor (pânã atunci avioanele nu depãsiserã 500 km/h, iar aerul era considerat ca un mediu incompresibil). Iacob a început sã studieze aceastã chestiune aerodinamicã, în cazul vitezelor mari subsonice, descoperind solutia exactã, continuând, pânã în 1939, sã dezvolte teoria jeturilor la mari viteze subsonice. Lucrãrile sale atrag atentia, fiind citate de toti oamenii de stiintã din domeniu. Începe cariera universitarã la Timisoara, ca asistent universitar, pentru a o continua la Cluj si Bucuresti. A studiat chestiuni legate de profilul aripilor de avion, studiul miscãrilor din jurul profilelor de aripã, rezolvând problemele ridicate în domeniul miscãrii supersonice în cazul aripilor triunghiulare, extinzând solutiile la aripi delta si la aripi de formã generalã, figuratã printr-un con aplatizat, rezultatele fiind utilizate în tehnica aeronauticã. A rezolvat problema legatã de forma suprafetei libere si diametrul maxim, care limiteazã jetul supersonic evacuat în atmosferã, continuând cercetãrile lui Prandtl. A cercetat si descoperit formulele de evaluare a coeficientului de presiune a aerului în zborurile apropiate de viteza sunetului, care au permis calcularea fortei de sustentatie a aripii de avion. Toate cercetãrile proprii de mecanica fluidelor si de aerodinamicã le-a expus într-un tratat Introducere matematicã în mecanica fluidelor, apoi a publicat Tratat de mecanicã teoreticã, iar rezultatele unora din cercetãrile sale au apãrut în Teoria dell'ala nell-Aerodinamica subsonica piana. Dupã studiile de tinerete, în partea a doua a vietii, Caius Iacob s-a preocupat de elaborarea unor metode directe pentru rezolvarea chestiunilor matematice privitoare la teoria aripii subtiri atât în mecanica subsonicã, cât si în cea supersonicã. Contributiile sale în domeniul matematicii au vizat ecuatiile cu derivate partiale si problema derivatei oblice a lui Henri Poincaré, a rezolvat problema mixtã a lui Vito Volterra, a completat si ameliorat inegalitãtile lui Ceaplîghin si a studiat dinamica punctului material. A încetat din viatã în anul 1992.