Biografie
Născut la 5 august 1900 în Galaţi, s-a îndrăgostit de aviaţie în anii primei conflagraţii mondiale, casa părintească aflându-se în apropierea unui aerodrom militar. A petrecut multe zile în preajma avioanelor şi aviatorilor, urmează cursurile şcolii de pilotaj şi obţine brevetul de pilot. George mai avea o pasiune, situată pe aceeaşi treaptă de valori cu aviaţia, automobilismul, se înscrie şi participă de câte ori are ocazia la curse şi raliuri automobilistice, chiar şi la Indianapolis unde câştigă cursa de 500 mile în anul 1927. În anul 1922 se află în Austria la o fabrică de avioane pentru a urma şcoala de pilotaj, cu brevetul în mână şi dornic de zbor, solicită tatălui său Gheorghe Fernic suma de 250000 lei pentru achiziţionarea unui avion. În scrisoarea de răspuns datată 23 august 1922, tatăl îi acordă asistenţă în ceea ce priveşte procedurile de urmat privitoare la schimbul valutar, o atenţionare privind limitarea cheltuielilor la suma aflată în contul la dispozitie, apoi trece direct la un sfat părintesc care avea sa-i schimbe viaţa " - Ştii bine că alţi bani nu mai pot să-ţi dau sub nici un cuvânt, pot să-i dau însă un sfat şi anume: fă cum a făcut băetul Generalului Coandă. Învaţă fiincă ai atâta atracţie pentru aeroplane - construcţia lor, stai 2-3 ani întro fabrică mare, de avioane de exemplu în care te aflii şi î-ţi faci cel puţin din aceasta o carieră o meserie, nu ca sburător ci ca constructor, care dacă vei fi capabil poate să-ţi fie rentabilă". Urmează sfatul tatălui său, se înscrie cursurile politehnice iar în 1924 obţine licenţa de inginer, se dedică proiectării şi construcţiei de avioane. În perioada studenţiei, colaborează cu câteva firme constructoare de avioane din Germania, unde pune în practică ideile sale. Curând apare o ocazie unică, cumpără firma falimentară DEUTSCHER LUFT LLOYD Fugzeuge Werke din Germania. Aici visul său devine realitate, proiectează şi construieşte avioane concepţie proprie, dar şi la comandă după proiectele clienţilor. Din motive comerciale păstrează denumirea iniţială a firmei. În această fabrică Fernic proiectează şi construieşte un automobil creaţie proprie denumit Fernic. Următoarea perioada de 4 ani de activitate a fabricii lui Fernic este albă, am reuşit să identificăm din albumul familiei aparatele fabricate: Albatros Fernic B.II; Albatros Fernic B.III; Albatros Fernic L.26; DLFV Fernic D.VII. În anul 1927, Germania se găsea în plină criză, Fernic intenţionează să mute fabrica în România şi se adresează guvernului român solicitând participarea acestuia cu terenul necesar amplasării fabricii, dar autorităţile neâncrezătoare resping oferta. În situaţia dată, se decide să plece în america, vinde firma şi se stabileşte la New York unde se angajează la firma Bellanca. La scurt timp, în februarie 1928 înfiinţează firma "Fernic Aircraft Corporation", cu sediul în Richmond Terrace Nr.3493, Arlington, Staten Island, New York. De fapt cumpără fabrica constructorului de avioane Bellanca. Scopul corporaţiei era în principal dezvoltarea şi construirea avioanelor cu design Fernic ce reprezentau o detaşare radicală de tipul convenţional al acelor ani. George Fernic, a realizat un proiect conform unor concepte proprii noi denumit "Aparat de zbor cu aripi în tandem", fiind convins de siguranţa principiilor implicate în acesta. Proiectul exista din 1926, dar ca să fie sigur de funcţionarea sistemului dorea o confirmarea practică. La New York existau posibilităţi şi a trecut la munca de laborator unde teoria sa este confirmată prin teste în tunelul aerodinamic, realizate la Guggenheim School of Aeronautics, New York University, sub îndrumarea valoroasă a Prof Alexander Klemin. Proiectul Fernic reprezenta un monoplan cu aripă joasă, având o aripă auxiliară montată pe fuzelaj în faţa celei principale, situată mai sus de aceasta având un unghi de calare negativ -2 grade. Centrul de greutate al aparatului se afla situat în dreptul bordului de atac al aripii principale. Testele din tunelul aerodinamic confirmă teoria, această soluţie aducea avantajul unei stabilităţi longitudinale sporite, reducerea vitezelor de decolare şi aterizare, prin reducerea efectului de desprindere a stratului limită la viteze reduse, deasemeni pericolul de vrie a fost redus considerabil. Trenul de aterizare, original pentru acele vremuri, un triciclu cu roată de bot, având o serie de avantaje: avionul se aşeza pe tren într-o poziţie ce asigura o vizibilitate bună la rulajele pe sol şi parcare, s-a scurtat considerabil distanţa de decolare, permitea frânări puternice fără pericol de capotare, reducând astfel lungimea rulajului la aterizare. Deasemeni se înlătura efectul de scuturare, neplăcut pentru pasageri, indus de bechie în momentele de rulaj pe sol. Obiectivul principal al lui Fernic a fost fabricarea de avioane cu maximă siguranţă pentru liniile aeriene civile, eliminând sistemele mecanice complicate folosite la acea vreme pentru mărirea cât de cât a siguranţei pasagerilor, măsură impusă de casele de asigurare. Brevetează proiectul în 1929 şi începe o campanie pentru mărirea capitalului firmei. Este ajutat de prieteni şi începe construirea prototipului denumit FT-9 (Fernic Tandem-9).
FT-9 1929
Aparatul a fost construit de firma Fernic. Avionul a efectuat primul zbor pe 9 septembrie 1929 pe Rosevelt Field, Long Island, New York. Fernic T-9 decolează şi execută un zbor de 22 minute, după care aterizează perfect spulberând îndoielile celor 100 de piloţi şi specialişti aflaţi pe aerodrom. La manşe s-a aflat George Fernic asistat pe post de mecanic de Inginerul Şef al fabricii românul Paul Dorian, prietenul său. Avion pentru transport pasageri şi marfă. Capacitate 8 pasageri în condiţii deosebite de confort.
Motoare: două model Wright Whirlwind J-5 de 220CP radiale răcite cu aer.
DIMENSIUNI: anvergură aripă principală 18,000 m; anvergură aripă frontală 6,700 m; lungime 13,100 m; înălţime 4,120 m.
GREUTĂŢI: greutate gol 2268 kg; greutate totală 4536 kg.
PERFORMANŢE: viteză maximă 196 km/h; viteză de croazieră 161 km/h; viteză de aterizare 68 km/h.
FT-10 1930
După succesul lui FT-9, Fernic avea nevoie de reclamă pentru a primii comenzi ferme şi a putea începe fabricaţia în serie a acestuia. Astfel proiectează şi realizează la începutul anului 1930 avionul FT-10 Cruisare. Avionul era asemănător cu FT-9, folosind aceleaşi principii de bază dar mai mic. Era un monomotor cu două locuri alăturate, ideal pentru şcoală, antrenament şi turism. Avioanele FT-9 şi FT-10 Cruisare sunt prezentate la Salonul Aviatic din mai 1930, deschis la Madison Square Garden din New York. Au fost atracţia salonului, în jurul lor era tot timpul aglomeraţie. Avion pentru şcoală şi antrenament. Motor Rover cu 4 cilindrii în linie, răcit cu aer, de 75CP. DIMENSIUNI: anvergură aripă principală 7,620 m; anvergură aripă frontală 3,810 m; lungime 6,580 m; înălţime 1,830 m. GREUTĂŢI: greutate gol 397 kg; greutate maximă 629,585 kg. PERFORMANŢE: viteză maximă 196 km/h; viteză de croazieră 177 km/h; viteză de aterizare 61 km/h; autonomie 965 km. Aparatul FT-10, urma să fie fabricat cu un motor de 90CP şi să coste aproximativ 4.500$, sau mai puţin în funcţie de cantitatea produsă. Datorită ofertelor primite, Fernic se decide să deschidă fabrici şi în alte state pe teritoriul SUA. Astfel, pleacă într-un turneu aerian demonstrativ şi în scopul stabilirii unei reţele de desfacere, dar şi demonstraţii individuale pentru comenzi pe loc. 22 octombrie 1930 aerodromul Curtiss Reynolds Chicago. Mitingul Naţional la care ia parte şi George Fernic cu FT-10 Cruisare, asistenţă numeroasă, 35.000 spectatori. Fernic decolează pentru un zbor demonstrativ şi efectuează o gamă largă de acrobaţie, aflându-se în picaj pe o pantă lină, la altitudinea de 20 m şi-a îndreptat brusc botul spre pământ prăbuşindu-se pe aripa unui avion parcat în zonă. În acest accident George Fernic îşi pierde viaţa la numai 43 de ani. Cauza tragicului accident a fost explozia motorului, unul din cilindrii se desprinde şi îl loveşte în cap provocându-i moartea.
(Dan Antoniu şi George Cicoş)