Biografie
Se naşte la Târgu Drăguşeni, judeţul Galaţi (fost Covurlui) în data de 20 februarie 1917, Valeriu, primul copil al familiei Isidor Dâmboianu, funcţionar comercial la Bucureşti şi Maria Dâmboianu (Marieta) născută Calian, casnică. Familia avea domiciliul stabil la Bucureşti, dar în acea perioadă erau refugiaţi din Capitală în condiţiile ocupării oraşului de trupele germane şi bulgăreşti în Primul Război Mondial.
Timp de un an şi 10 luni familia locuieşte la Târgu Drăguşeni, apoi se retrage spre Iaşi, ulterior stabilindu-se la Satu Mare.
În 1918 se naşte un frate Ştefan, în gara Paşcani (12 decembrie) în timpul refugiului spre Iaşi şi în 1920 se naşte la Făgăraş sora Viorica Elena.
Valeriu Dâmboianu frecventează Şcoala primară în Satu Mare, absolvă clasa a IV-a al 4-lea din 37 absolvenţi, între 1930-1934 urmează cursurile liceului "Mihail Eminescu" din Satu Mare şi obţine diploma de bacalaureat nr 426/1934 semnată de preşedintele comisiei Gh. Vrânceanu, clasându-se al 14-lea din 42 candidaţi reuşiţi.
Între 1934-1935 urmează pentru un an cursurile Şcolii Politehnice din Timişoara, dar din motive personale se retrage. În toamna anul 1935 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii "Ferdinand I" din Cluj unde urmează cursurile primii trei ani, apoi încheie anul IV la Bucureşti unde familia se retrăsese pentru că tatăl său găsise o slujbă convenabilă.
În 8 aprilie 1938 este recrutat pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate de jandarmi la Vaslui (prin Centrul Militar Satu Mare). Pasionat de aviaţie, având deja domiciliul în Bucureşti, depune actele şi este admis la Şcoala de Pilotaj Mircea Cantacuzino din Bucureşti.
În perioada 17 aprilie - 15 octombrie 1939 urmează cursurile practice la Şcoala de Aviaţie afiliată Aeroclubului Prahova-Strejnic, condusă de Cpt Aviator Constantin Abeles şi în 28 iulie obţine brevetul de pilot gradul I (elementar) nr 698/1939.
În paralel reseşte să susţină şi examenul de licenţă la Facultatea de Drept şi la începutul anului universitar următor (toamna lui 1939) se înscrie la un stagiu de doctorat în drept la Universitatea din Bucureşti, cursuri doctorale pe care le frecventează până în 1944 (conducător de licenţă şi teză a fost prof. Dimitrie Gerota).
La 5 octombrie obţine Brevetul de Pilot gradul II (aptitudini pentru toate tipurile de avioane) nr 729/1939. Împreună cu el au mai fost brevetaţi în această sesiune şi Auner Alfons, Eberth Mircea, Gaspar Emil, Georgescu I.T. Nicolae, Lăzăroiu Paul, Nica Ştefan, Paraipan Emanoil, Podgoreanu Alexandru, Sprânceană Nicolae, Ştefănescu Ioan. Ca urmare a acestei reuşite, solicită la 19 oct. Comandantului Cercului de Recrutare al judeţului Satu Mare transferul de la Regimentul de Artilerie la Regimentul de Aviaţie Bucureşti şi începând cu 2 decembrie 1940 este repartizat pentru stagiu la Baza Aeriană Pipera (Bucureşti) şi la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă Aeronautică Cotroceni (Bucureşti).
La 5 decembrie 1940 este înregistrat ca elev aviator TR, înaintând în grad:
15 martie 1940 fruntaş; 4 mai 1940 caporal; 4 august 1940 sergent;
La 20 octombrie 1940 Valeriu Dâmboianu, absolvent al Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri Rezervă de Aeronautică Bucureşti reuseşte la examenul de sublocotenent aviator rezervă, al treilea din 41 candidaţi, cu media 7,93 şi obţine carnetul nr 116 emis de Corpul de trupă, Flotila 3 Aviatori Informaţie, Baza Regională nr. 3.
15 noiembrie 1940 este ridicat la gradul de adjutant major aviator, la Baza Aeriană Pipera Bucureşti.
29 noiembrie 1941 este înălţat la gradul de sublocotenent aviator rezervă conform IDR 3229/1941.
Participă la război din prima zi, duminică 22 iunie 1941, în cadrul Flotilei 3 Informaţie, Escadrila 17 Observaţie (Buzău).
La 24 martie 1944 este avansat locotenent aviator în rezervă.
În data de 17 septembrie 1944 este desconcentrat prin ordinul de zi nr 233/1944 şi se întoarce la viaţa civilă având posibilitatea să profeseze avocatura.
Se căsătoreşte cu Romana Maria Popp la Primăria din Braşov şi religios la Biserica Sfânta Adormire din Piaţa Sfatului în data de 18 noiembrie 1944.
I se nasc patru fii, primul moare la naştere (1945), al doilea este Mihai (17 sept. 1946, Bucureşti), apoi Călin Nicolae (23 august 1948, Bucureşti) şi Radu Romulus (30 mai 1964, Braşov).
În data de 18 ianuarie 1950 este condamnat la o detenţie politică de 6 ani pe care o ispăşeşte la Aiud şi insula Ovidiu (Constanţa). Eliberat la 8 martie 1955 se angajează începând cu 5 mai 1955 la Întreprinderea 510 Utilaj şi Transport (ulterior instituţia şi-a schimbat numele în Întreprinderea 501 Construcţii Braşov, …, Trustul Construcţii Industriale Braşov, trecând prin mai multe posturi : mecanic, controlor tehnic pe teren şi doar din 17 iunie 1956 jurist, apoi consilier juridic şi consilier juridic principal.
Se pensionează în data de 1 martie 1975, la cerere şi limită de vârstă (58 ani) după o vechime în muncă de 26 de ani, la care se adaugă 4 ani ca personal navigant în aviaţia militară (ore de zbor în misiuni militare pe timp de război peste 208) şi 6 ani de detenţie politică.
Conform regulamentelor privind ofiţerii în rezervă în retragere locotenentul aviator Valeriu I. Dâmboianu este ridicat la gradul de căpitan aviator rezervă (luni 31 martie 1947) şi la gradul de Maior Aviator în retragere (1990).
Ordine şi distincţii:
Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade clasa Crucea de Aur cu prima baretă, conferită prin înalt decret nr 539, brevet nr 876 în 20 februarie 1942; Ordinul "Coroana României" cu spade în grad de cavaler cu panglică de "Virtute Militară", înalt decret nr 784, brevet nr 856 în 16 martie 1942; Ordinul "Steaua României" clasa Cavaler cu spade şi panglică de "Virtute Militară", ordinal de zin r 123, brevet provizoriu, în 28 septembrie 1942; "Crucea de Fier clasa II, conferită prin ordin al Ministrului Forţelor Aeriene şi Comandantului AQviaţiei Germane în 28 aprilie 1943; Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade clasa a II-a, baretă la Crucea de Aur, înalt decret nr 1431, brevet nr 2243 în 19 mai 1943, Sinaia; "Insigna Aviatorilor Germani" conferită în amintirea colaborării pe frontul Iaşi-Târgu Frumos, pe când făcea parte din Escadrila 15 Observaţie, Flotila III Aviaţie şi Informaţie , în 10 mai 1944; "Crucea Comemorativă" a celui de-al doilea Război Mondial, decret nr 110 din 11 mai 1995, publicat în Monitorul Oficial 244/25 octombrie 1995 - partea I, pagina 58;
Se stinge din viaţă la vârsta de 78 ani la 21 august 1995, la Braşov şi este înmormântat în cimitirul multiconfesional din Livada Poştei alături de socrii săi Maria Victoria Popp, Romulus Popp şi Sidonia Docan (născută Popp, sora socrului).
[prezentul extras biografic s-a făcut de către Dr. Mircea Ivănoiu, după datele existente în Jurnalul meu de Război 1941-1944, ediţia 2020, pag 196-202, în redactarea Doinei Anca Rădoi-Dâmboianu]