Biografie
S-a născut in Tara Motilor, in satul Margau, judetul Cluj (la acel moment parte componenta a Imperiului Austro Ungar), in data de 7.04.1912 fiind al saptelea fiu din cei noua copii ai lui Petru de profesie plugar caraus si Maria casnica. Copilaria o petrece in satul natal unde urmeaza primele 5 clase primare. In 1925 este inscris la gimnaziul din Huedin pana in 1926 cand un frate de al sau Petru Popteanu sergent major la Cluj il ia in grija sa si il ajuta sa se inscrie in clasa II-a la Liceul Gheorghe Baritiu din Cluj unde ca sa poata urma liceul da si unele meditatii particulare altor elevi pe carcursul anilor de liceu iar in vacante isi ajuta tatal la carausie si munca campului. Termina liceul in anul 1932 luindu-si bacalaureatul cu bine, si se inscrie in toamna aceluiasi an la Academia de agricultura din Cluj, pe care insa nu o poate continua din lipsa de resurse materiale. In consecinta este nevoit sa-si reanalizeze optiunile si astfel o cariera in armata mai precis in aviatie apare ca fiind cea mai potrivită oportunitate. În toamna anului 1933 se decide si reuseste sa treaca examenele de admitere in Scoala de Ofiteri de Aviatie - Carol al II-lea Cotroceni ca al 31-lea clasat. Urmeaza aceasta scoala in cursul anilor 1933 – 1936. Conform fisei calificative din anul I de studiu ce se mai pastreaza in cadrul arhivelor militare este notat de comandantul companiei a 4-a elevi ca: "Aptitudini fizice – Sanatos, rezistent. Infatisare placuta. La trageri a dat rezultate bune. Idem la sporturi. Calitati morale – Purtare buna, randuit cu o tinuta ingrijita. Simtul datoriei dezvoltat. Caracter frumos. Cultura profesionala – Pregatit multumitor, munctor, preseverent, judecata clara. Aptitudini de instructor, Educator si Comandant – Bun executant. Instructor bunicel. Pus la comanda a dat rezultate multumitoare. Calificarea generala (Concluzii) – In general un elev bun cu suficiente calitati de militar. "In cursul scolii este avansat la gradul de caporal la 1.02.1935 si la cel de sergent la 1.07.1935 iar la data de 5.10.1935 prin procesul verbal nr.6 este brevetat ca pilot de razboi obtinand brevetul nr. 1213. La inceputul anului 1935 ii moare tatal, mama sa ramanand in intretinerea fratilor sai. Absolvent al Scolii de Ofiteri de aviatie este înaintat în grad de de sublocotenent aviator la data de 1.07.1936 prin Decretul Regal nr.1522/27.06.1936. Promotia de ofiteri aviatori 1936 din care face parte va purta numele "Comandor Radu Irimescu" si din ea fac parte intre altii si viitori eroi ai celei de-a doua conflagratii mondiale precum:
5.10.1935 prin procesul verbal nr.6 este brevetat ca pilot de razboi obtinand brevetul nr. 1213. La inceputul anului 1935 ii moare tatal, mama sa ramanand in intretinerea fratilor sai. Absolvent al Scolii de Ofiteri de aviatie este înaintat în grad de de sublocotenent aviator la data de 1.07.1936 prin Decretul Regal nr.1522/27.06.1936. Promotia de ofiteri aviatori 1936 din care face parte va purta numele "Comandor Radu Irimescu" si din ea fac parte intre altii si viitori eroi ai celei de-a doua conflagratii mondiale precum:
Capitan aviator Petre Monciu – pilot de bombardiere Heinkel 111 in Grupul 5 Bombardament, doborat in primele zile de razboi la data de 25.06.1941; Capitan aviator Eftimopol Ioan, Cavaler al Ordinului Virtutea Aeronautica de Razboi cu Spade cu Prima Bareta, comandant al Escadrilei 60 din celebrul Grup 8 Asalt (Henschel 129) si ulterior al Grupului 8 Asalt – Picaj.
Odata cu inaltarea la gradul se sublocotenent aviator la data de 1.07.1936 este repartizat la Flotila 1 Informatii Iasi in Escadrila 1 Observatie insa ramane detasat in Bucuresti pentru a absolvi si scoala de observatori aerieni. Absolva cursul de observatori aerieni la data de 29.10.1936 (proces verbal nr. 31) obtinand brevetul de observator aerian nr. 951. Dupa absolvirea acestui curs se inapoiaza la data de 15.11.1936 la Flotila 1 Informatii Iasi unde fusese repartizat in cadrul Escadrilei 1 Observatie ca pilot pe avionul de antrenament si legatura Fleet F 10 G si avionul multirol Potez XXV. Continua pregatirea de specialitate in cadrul acestei unitati pana la data de 1.11.1938 cand este detasat a urma la Centrul de Instructie al Aeronauticii Bucuresti cursul de informatii necesar pentru avansarea la gradul de locotenent. Absolva si acest curs si revine la Flotila 1 Informatii in data de 23.11.1938. Ramane la Iasi pana la sfarsitul verii anului 1939, fiind intre timp avansat si la gradul de locotenent aviator la data de 6.06.1939 prin Decretul Regal 2296/3.06.1939. In aceiasi vara participa la manevrele (aplicatiile militare) desfasurate la Medias – Deva, pentru ca la 1 Septembrie 1939 sa fie detasat la Flotila de Hidroaviatie in vederea repartizarii la aceasta unitate. Incadrat in aceasta unitate participa la cel de-al doilea razboi mondial prima misiune din razboi executand-o in data de 23.06.1941 in echipaj cu Lt. obs. Gheorghiu Filimon, Slt. obs. Petrescu Franklin, maistru radiotelegrafist Fofota Martian si maistru mecanic Subtirică Alexandru. Misiunea a avut ca obiect cautarea de submarine a durat 1.55 h si s-a desfasurat la o inaltime de 1000 m. Urmeaza in continuare zeci de misiuni de recunoastere, cautare de submarine,cautare mine si escorte antisubmarin. In cadrul primei campanii pana la caderea Odessei executa 66 de misiuni de razboi ca pilot fiind citat in acest sens prin Ordinul de zi de Comandament nr. 619/28.10.1941. Demna de mentionat este misiunea din data de 13.07.1941 cand se descopera o mare parte a Flotei Rosii de la Dunare si cand reuseste sa salveze hidroavionul lovit de antiaeriana navelor sovietice la Chilia Veche. Dupa aceasta misiune Traian Popteanu a câştigat, conform documentelor militare, Crucea de Aur a Ordinului Virtutea Aeronautica de Razboi cu Spade, I.D.R. nr.2840/11.10.1941 publicat in M.OF. nr. 249/20.10.1941 "Locotenentului av. Popteanu Traian. In cursul unei misiuni de informare avionul sau a fost avariat de tirul A.C.A. al navelor inamice. Prin dibacia sa a salvat avionul, aducandu-l pana intr-o baza amica unde cu mijloace rudimentare l-a reparat."
a o mare parte a Flotei Rosii de la Dunare si cand reuseste sa salveze hidroavionul lovit de antiaeriana navelor sovietice la Chilia Veche. Dupa aceasta misiune Traian Popteanu a câştigat, conform documentelor militare, Crucea de Aur a Ordinului Virtutea Aeronautica de Razboi cu Spade, I.D.R. nr.2840/11.10.1941 publicat in M.OF. nr. 249/20.10.1941 "Locotenentului av. Popteanu Traian. In cursul unei misiuni de informare avionul sau a fost avariat de tirul A.C.A. al navelor inamice. Prin dibacia sa a salvat avionul, aducandu-l pana intr-o baza amica unde cu mijloace rudimentare l-a reparat."
Regimul de lucru şi solicitările excesive din această perioadă ale capitanului aviator Traian Popteanu au impus întrunirea Comisiei medicale care constată:
"Rheumatismul a debutat in Sept. 1942, dupa 3 caderi fortate cu hydroavionul in Marea Neagra, suferite in 1941 si 1942, cu forma acuta, cu debut brusc, stare febrila si tumefierea art. tibio-tarsiene care s-au generalizat apos.De atunci pana si pana in prezent a urmat tratament la Baile Herculane, Sanat. Elena Eraclide si Infirmeria Corpului. Din declaratiile medicului curant, Comandantul de unitate si Ofiterul Mecanic al Escadrilei (anexate la dosar), se constata ca numitul ofiter a amerizat de 3 ori fortat in Marea Neagra, fiind in misiune."
Este evident ca in acelasi registru mentionat anterior s-a desfasurat si misiunea consemnata in Inaltul Decret Regal nr. 1934/1.07.1942 prin care i s-a acordat Prima si a Doua Bareta la Ordinul Virtutea Aeronautica de Razboi cu Spade.
In 26 ianuarie 1942 Generalul german Konrad Zander viziteaza Flotila de Hidroaviatie si decerneaza un numar de 16 decoratii Crucea de Fier clasa a II-a personalului flotilei care s-a distins in cursul primei campanii. Printre cei decorati cu aceasta distinctie se numara si Lt.av. Traian Popteanu. Primeste ulterior si Ordinul Coroana Romaniei de Razboi cu Spade si Panglica de Virtute Militara in grad de Cavaler pentru "fapte de arme savasite in razboiul contra Rusiei sovietice in anul 1941." (I.D.R. 2169/29.07.1942) Data fiind experienta sa acumulata ca pilot pe hidroavionul Savoia 62 bis prin Ordinul de zi de Comandament nr. 55/9.07.1942 este numit instructor pe acest tip de hidroavion de la data de 1.04.1942 pana la data de 31.10.1942. Este probabil unul din ultimii instructori pe care aviatia romana i-a avut pentru acest tip de avion. De altfel inca din campania anului 1941 a avut sub tutela ca pilot prim in unele misiuni pe viitori eroi ai Aeronauticii Regale Romane, la acel moment piloti secunzi precum:
Adjutant aviator Radu Alexievici viitor pilot Stukas Ju 87 in Grupul 3 Bombardament picaj, si mai apoi pilot de vanatoare; Adjutant major aviator Andrei Ciobanas viitor pilot de vanatoare pe avionul IAR 80 in Grupul 1 Vanatoare, cazut in lupta aeriana cu aviatia americana in data de 21.04.1944
Din data de 21.08.1942 in echipaj cu Slt. Obs. Franklin Petrescu, Lt av. Traian Popteanu desfasoara deja prima misiune operationala de razboi la bordul hidroavionului Heinkel 114, o misiune de explorare cu durata de 2.25 h desfasurata la inaltimea de 300 m. Urmeaza si alte noi misiuni. Din data de 12.09.1942 deja opereaza cu acest tip de hidroavion de la baza inaintata Hagi Bey de langa Odessa fosta hidroscala a hidroaviatiei sovietice in misiuni de escorta antisubmarin si explorare care dureaza pana la sfarsitul lunii Noiembrie 1942.
Anul 1943 este anul unor noi promovari. Astfel in data de 20.03.1943 este avansat la gradul de capitan aviator prin Decretul 765/1943.
La data de 1.11.1943 Comandantul Flotilei de Hidroaviatie Comandor Constantin Georgescu ("Sarpele") trece in rezerva, comanda flotilei fiind preluata de Capitan Comandorul Gheorghe Borcescu. La aceiasi data comanda Escadrilei 101 din cadrul flotilei este preluata de Capitan aviator Traian Popteanu, iar comanda Escadrilei 102 de Capitanul aviator Nicolae Teodorescu. Capitanul aviator Traian Popteanu detine comanda Escadrilei 101 pana la data de 4.04.1944.
In cele din urma activitatea operationala de pilot combatatant a capitanului aviator Traian Popteanu inceteaza la data de 1.06.1944 afectiunile medicale dobandite in cursul razboiului agravandu-se si nemaipermitandu-i sa piloteze. Ca urmare este mutat in cadrul Subsecretariatului de Stat al Aerului la Directia Aviatiei Civile, ca ofiter subaltern insarcinat cu activitati din sfera scolilor de pilotaj civil, functie in care ramane pana la data de 1.02.1945. In aceasta functie este trimis de Ministerul aviatiei cu functiuni administrative si logistice la sfarsitul lunii Ianuarie 1945 la Miskolc in Ungaria si mai apoi la Lucenec in Cehoslovacia revenind din aceasta misiune in tara la data de 15.03.1945.
Pe fondul reorganizarii unitatilor de aviatie dupa incheierea razboiului in 1945 este repartizat ca ofiter subaltern in Flotila 6 Informatii. In acelasi an 1945 pe 14.12. se casatoreste cu Maria Tudor, farmacista cu care va avea doi copii (Iuliu nascut in 1946 – decedat 1986 si Livia nascuta in 1948).
La inceputul anului 1946 incepand cu luna februarie este trimis la cursul de initiere E.C.P. in vederea numirii ca si comandant secund pentru E.C.P. in cadrul Comandamentului Depozite Aeronautice. Absolva acest curs si este numit in data de 5.03.1946 Comandant secund pentru E.C.P. in cadrul unitatii mentionate. De mentionat ca la acel moment Inspectoratul General al Armatei pentru Educatie, Cultura si Propaganda era din punct de vedere legal o structura a armatei regale romane si ocuparea unei functii de comanda intr-o unitate sau alta structura a armatei era conditionata de un parcurs care nu putea ocoli aceasta noua structura aparuta. Comandantul secund pentru E.C.P. era practic comandantul adjunct al unitatii respective. In continuare Capitanul aviator Traian Popteanu isi continua activitatea in Comandamentul Depozite Aeronautice pana in luna Mai a anului 1946 cand reumatismul de care sufera se manifesta tot mai acut si este nevoit sa se interneze la Sanatoriul din Herculane pana la data de 1.06.1946. Tratamentul nu da rezultatele scontate astfel ca se impune a fi pusa in discutie trecerea in retragere din activitate. Ca urmare in baza rezolutiilor comisiilor medicale si administrative i se aproba prin Decretul regal nr. 3216/11.11.1946 trecerea in pozitia de retragere incepand cu data de 1.10.1946 cu gradul de Capitan – comandor aviator in retragere beneficiind de pensie militara. De mentionat ca anterior prin Decretul Regal nr. 2615/26.08.1946 fusese avansat la gradul de Locotenent – comandor aviator la data de 23.08.1946.
Incheind acest important capitol al vietii sale cu un copil pe cale se nasca decide impreuna cu sotia sa se stabileasca in Constanta. Locuieste initial la socrii sai pentru ca ulterior sa se stabileasca in Localitatea Mihail Kogalniceanu (la acel moment Comuna Ferdinand) unde sotia sa Maria Popteanu obtine aprobare si deschide o farmacie privata. În urma schimbărilor socio-economice din ţară farmacia soţiei se naţionalizează şi ea devine farmacistă într-o farmacie de stat în Mangalia. El nu isi poate gasi serviciu in Mangalia, insa reuseste la data de 12.06.1949 sa se angajeze ca sef de foraj la Divizia Geotehnica a Canalului Dunare – Marea Neagra.
Aici îl cunoaşte pe inginerul geolog Marinescu Cristea, fost legionar, care ii este sef in cadrul Diviziei Geotehnice şi care-l recrutează într-o organizaţie anticomunistă, împreună cu locotenentul de marină Gheorghe Simionescu şi un tânăr muncitor, Aurel Voştinaru. Printr-un informator strecurat în mijlocul lor, Securitatea monitorizează activităţile mai mult decât nesemnificative ale acestui grup.şi urmarea e una fireasca pentru acele timpuri, Traian Popteanu si Gheorghe Simionescu sunt arestati in a doua zi de Craciun 26.12.1950. Ulterior sunt condamnati la 4 ani de inchisoare pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prin sentinta penala nr.400/18.05.1951 pronuntata in Dosarul 478/1951 al Tribunalului Militar Constanta. Marinescu si Vostinaru primesc 15 ani inchisoare si sunt deasemenea condamnate la diferite pedepse cu inchisoarea alte 11 persoane care au colaborat cu acestia sau doar li s-a propus sa faca parte din organizatia anticomunista. In perioada procesului lui Traian Popteanu i se mentinuse starea de arest iar dupa condamnare executa pedeapsa cu inschisoare la Poarta Alba si Coasta Galesu. Este eliberat din inchisoare la data de 24.12.1954 in Ajunul Craciunului si se intoarce in Constanta la familia sa. In inchisoare se specializase ca cioplitor in piatra, o meserie foarte grea dar care putea aduce ceva mai multe venituri. Asa ca lipsit de pensia militara (sistata de comunisti in 1950) pe care nu o va mai redobandi niciodata se angajeaza la 1.01.1955 ca cioplitor in piatra si montor la Santierul M.F.A din Mamaia. Urmele muncii lui inca se mai regasesc in parte pe fatada Hotelului Bucuresti actual IAKI din Mamaia si chiar in Constanta in parcul Teatrului de Stat. Urmeaza diferite munci de acest gen desfasurate pe santierele din tara ca cioplitor in piata, mozaicar, sobar, izolator, betonist, ditribuitor materiale, tehnician statie beton. In cele din urma se pensioneaza ca maistru de la Intreprinderea de reparatii si prestari servicii în constructii Ilfov la data de 10.08.1979. In aceasta perioada urmare a statutului sau de fost detinut politic urmarit in continuare de Securitate ii este afectata si viata de familie fiind nevoit sa divorteze in anul 1961 si sa se izoleze de cercul sau de cunostiinte. Dosarul sau de urmarire informativa va fi inchis de Securitate abia la data de 27.09.1974. In anii 60 se va recasatori in Bucuresti unde isi stabilise noul domiciliu cu Elisabeta Teodorescu (licentiata in geografie a Universitatii din Bucuresti), persoana ce i-a stat alaturi pana la sfarsitul vietii acesteia (1996).
data de 10.08.1979. In aceasta perioada urmare a statutului sau de fost detinut politic urmarit in continuare de Securitate ii este afectata si viata de familie fiind nevoit sa divorteze in anul 1961 si sa se izoleze de cercul sau de cunostiinte. Dosarul sau de urmarire informativa va fi inchis de Securitate abia la data de 27.09.1974. In anii 60 se va recasatori in Bucuresti unde isi stabilise noul domiciliu cu Elisabeta Teodorescu (licentiata in geografie a Universitatii din Bucuresti), persoana ce i-a stat alaturi pana la sfarsitul vietii acesteia (1996).
Odata cu evenimentele din Decembrie 1989 traieste alaturi de multi alti veterani de razboi ramasi in viata o satisfactie tardiva fiind avansat in anul 1990 la gradul de Colonel (Comandor) in retragere.
Va inceta din viata in data de 4.01.1997 in Constanta unde revenise in ultimii ani de viata.
[notă biografică redactată după un text al Dlui Mihai Popteanu]