Valeriu I. DÂMBOIANU
Jurnalul meu de război
1941-1944
ISBN 978-973-0-33304-6
Ediţie postumă îngrijită de ing. Doina Anca Rădoi-Dâmboianu
Tehnoredactare, prelucrarea imaginii şi coperta: ing. Mihai Dâmboianu
Braşov, 2020.
Lucrarea are 227 pagini şi conţine în total 210 imagini inedite, 27 de documente în facsimil şi fotocopiile a 10 distincţii primite între anii 1942-1944 aviator în rezervă pe frontul de Est.
Vineri, 4 septembrie 1942
În fine simt că azi mai renasc şi, de bucurie m-am grăbit să merg la aerodrome. Întâmplarea a făcut să zbor pe la 10 cu un avion FW (Focke-Wulf 189 UHU - Bufniţă) bifuselat pe care-l încerca pilotul. A fost splendid. Scurt după aceasta au venit Cpt. Burchi, Slt. Ardeleanu, şi O. Voiculescu. Sunt la legătură şi m-am bucurat că-i văd. Două Ju (avioane Junkers) care duseseră muniţie la Mineralny Vody - unde este decimate o divizie românească - au adus benzină.
Pe aerodrom este o activitate intensă.
Pe la prânz a venit şi Riky cu un Kl (avion Klemm 35D). Spre marea mea bucurie. Încărcat ca un Moş Crăciun, mi-a adus un aparat foto, o pipă, revist, scrisoare de la Marlé (Louis, alintat şi Bubi) şi mai ales veşti din ţară şi despre situaţia de acolo. Toată după amiaza am vorbit şi tot nu ne-am săturat. Un (aparatul foto) Novo-Braun drăguţ, m-am distrat până la 11 nopatea, căci Riky se culcase. M-am simţit bine.
Sâmbătă, 5 septembrie 1942
Bucuros din ajun, toată dimineaţa am descifrat mânuirea aparatului foto, am pipat şi am răsfoit miile de reviste aduse de Riky şi Burchi. Mai târziu - în chiloţi - am aranjat şi înfrumuseţat camera lui Riky care s-a dus cu Sabim la Krasnodar să-i ajute doctorului să ne aducă ciocolată.
Pe front a căzut şi Tamanskaia, încât misiunile noastre par a se fi terminat. Neamţu presează Stalingradul şi Novorossisk-ul - şi natural că Românii se simt datori a le da ajutor. Fără ei nici că se poate câştiga războiul. Aud că o divizie românească a fost băgată pe frontul Moscovei sau Finlanda.
Nu ştiu nimic de Piţu (fratele) şi mă îngrijorează atacurile partizanilor care uneori ne tulbură pacea, liniştea şi noaptea.
Duminică, 6 septembrie 1942
Trezit de cu noaptea, m-am grăbit să mă îmbrac şi să mă spăl mai cu ”osebire” în vederea vizitei anunţate pentru ora 8 a.m. a generalului Ramiro Enescu. Din nenorocire, l-am aşteptat până la ora 13, căutând a ne omorâ timpul, pălăvrăgind cu Riky.
Între timp ni s-a adus vestea de la Warenikovskaia că la 2 km de sat s-a descoperit avionul 66 dimpreună cu echipajul dispărut în ziua de 16 august. Avionul era intrat cu botul în pământ, doborât de ACA şi ars.
Ioan Călin probabil omorât încă din aer. Ştefan Delescu şi Ilie Mocanu omorâţi cu cizmele de ruşi şi pe urmă arşi. Toţi neîngropaţi şi desbrăcaţi. Trebuie să fi fost o viziune! Doamne păzeşte pe toţi de o asemenea moarte. Tot restul zilei am fost impresionat.
Luni, 7 sepetembrie 1942
De dimineaţa am împlinit ultima îndatorire creştinească faţă de eroii Delescu, Călin şi Mocanu, îngropându-i în prezenţa tuturor trupelor aeronautice în cimitirul din Slavianskaia. E atâta tristeţe şi te cuprind atâtea gânduri negre când vezi coborându-se în groapă sicriele cu trupul neînsufleţit al unui camarad ce până mai ieri zâmbea… Şi sutele de cruci din cimitir…
Cu ocazia înmormântării am revăzut pe aproape toţi băieţii şi pe Căpitanul Bălan. Nu par a fis supăraţi pe mine. Misiuni nu se mai fac. Vor reveni cu toţii la Slavianskaia pentru a vedea ce vom face la iarnă. Lupu (Lup Ioan) a făcut diverse tablouri (tabele) cu propuneri de decoraţii.
A scris Mama şi Guţu. [pag. 88-89]
Scopul acestei rubrici este de a informa vizitatorii noştri de apariţia, în decursul timpului, a unor cărţi cu subiect aviatic. Vom încerca totodată să oferim în acest cadru toate detaliile pe care le deţinem pentru procurarea acestor titluri, însă nu ne implicăm în (nu intermediem) comercializarea cărţilor prezentate.
|
