Publicaţii » Cărţi

Vasile TUDOR

Lt. Ioan Sava, un aviator transilvănean erou. Culegere de articole, studii şi comunicări, revăzute şi adăugite

Cât timp a fost prizonier în Rusia a întrerupt corespondenţa cu sora sa şi abia în 19 decembrie 1917, din Bucureşti, reia şirul veştilor cu cei din Ghijoasa, scriindu-le cât de mult a suferit dar "Dumnezeu ne-a ajutat şi suntem una acum, toţi românii de la Nistru până la Tisa, o singură ţară, România Mare... În cele cinci luni cât am stat prizonier în Rusia am suferit îngrozitor de mult de la sălbaticii de ruşi. Hrana este proastă, locuiam în bordeie friguroase şi ştii ce iarnă am avut atunci. Am stat în Rusia cinci luni, dar cum am ajuns acolo, am făcut cerere să fiu primit voluntar în armata română şi spre bucuria mea cererea a fost admisă... Din armata română nu am scris pentru a nu se afla de organele austro-ungare că lupt de partea României şi să nu se treacă la represalii pentru neamuri... Ne-ar fi confiscat averea..."

După aproape două luni de reantrenare pe avioanele din dotarea aviaţiei române, Ioan Sava, un pilot de mare capacitate, care, aşa cum spuneau până nu demult puţinii lui contemporani în viaţă, râdea foarte rar, făcând întotdeauna dovada unei deosebite fermităţi, a fost încadrat în escadrila "Farman" nr. 5 din Grupul 3 Aeronautic. În cadrul acesteia a luptat alături de piloţi sau observatori ca Nae Iliescu-Mitralieră, Iancu Dumitrescu, Ştefan Iliescu, Aurel Păunescu, Gheorghe Cantacuzino, Raly Ioanid ori Grigore Gafencu, viitorul politician. Comanda escadrilei care era specializată în executarea misiunilor de recunoaştere, a reglajelor de tir sau observarea din aer a liniilor frontului, o avea lt. Radu Irimescu, venit din marină, ministrul şi ambasadorul de mai târziu. Prima misiune executată de Ion Sava, de data aceasta pentru ai săi, a avut loc la 30 august 1917. Atunci, pentru a îndeplini o misiune de fotografiere a liniilor inamice, cerută cu insistenţă de cei din Comandament, a fost nevoit să coboare sub plafonul norilor care îi împiedicau vizibilitatea, expunându-se astfel artileriei inamice. Misiunea de fotografiere a liniei frontului inamic nu era dintre cele mai uşoare, deoarece pilotul trebuia să ţină avionul într-o linie de zbor cât mai dreaptă şi chiar fără prea multe mişcări laterale, ceea ce obliga pe aviatori să devină ţinte uşoare pentru artilerişti, a căror precizie era mult mai sporită la înălţimile ce variau sub 1000 m. Aşa că obligat să zboare sub 1500 m altitudine, artileria inamică a reuşit să-i perforeze cu o schijă casca de zbor, iar pe slt. Constantin C. Pavelescu, care era observatorul aerian, să-l rănească mortal cu o alta, care i-a perforat ficatul.

Deşi afectat de cele întâmplate, Ioan Sava şi-a continuat misiunile de luptă, zburând fără încetare, chiar dacă vremea nu era cea mai potrivită. Împreună cu slt. Teodor Alimănescu, în 2 septembrie 1917, a efectuat o altă misiune de fotografiere a liniilor amice şi inamice între Mărăşeşti şi Varniţa. Zburând între orele 17-18, au urcat la 2300 m, parcurgând itinerariul Domneşti-Străoanii de Sus-Muncelul-Domneşti. Dar timpul a fost nefavorabil. Atunci au încercat să corecteze tirul unor baterii de artilerie cu care au reuşit să ia legătura prin TFF, însă din nou au fost împiedicaţi de nori. La întoarcerea spre aerodrom, la vest de Panciu, au fost în atenţia artileriei inamice, care i-a însoţit cu mai multe salve de proiectile trase în direcţia lor. Misiunea au repetat-o în ziua următoare, folosind acelaşi traseu, când a trebuit să sprijine reglajul bateriei nr. 2 din Grupul "Paplica". Reglajul l-au făcut numai cu bateria din Străoanii de Sus, cea din Mangalagiu nefiind identificată. Au fost nevoiţi să întrerupă reglajul de trei ori pentru a răspunde atacurilor unui avion inamic Fokker, dar care, după câteva schimburi de focuri cu mitralierele se pare că lovit, acesta a rupt lupta. A aterizat precipitat în liniile trupelor sale, lipsindu-i pe aviatorii noştri de o victorie, dorită de ei cu multă ardoare, mai ales că trăseseră suficient de multe gloanţe încât acesta să nu fi fost lovit. Ei s-au întors cu urmele a patru gloanţe ce trecuseră prin aeroplanul lor. Au uitat de supărare numai seara pe la ora 18, când au fost vizitaţi de M.S. Regina Maria, căreia după onorurile respective i-au fost prezentaţi ofiţerii şi trupa, atât români cât şi francezi. La 4 septembrie 1917, plutonierul Sava a susţinut o altă luptă cu un avion de vânătoare inamic, în timpul unui reglaj de artilerie. [pag. 72-73]