Publicaţii » Cărţi

Titel STÂRCU

Cronologia aviaţiei. Volumul I - De la mituri şi legende (2.300 î.e.n.), până la Aurel Vlaicu (1909 e.n.)

23 septembrie 1897. În România la Bucureşti, s-a născut Gheorghe Gârleanu (1897-1975) - general de escadră aeriană. Nepot de frate al scriitorului Emil Gârleanu.

În luna octombrie 1915, a intrat la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti pe care a promovat-o în 1916 cu gradul de sublocotenent de geniu. La 1 iunie 1917, a obţinut brevetul de observator aerostier nr. 11 ca urmare a absolvirii Şcolii de observatori aerieni din balon şi a participat la primul război mondial cu această calificare.

A fost avansat în grad, astfel: 1923 - căpitan aviator, 1934 - locotenent comandor aviator, 1937 - căpitan comandor aviator, 1940 - comandor aviator şi 1944 general de escadră aeriană.

În anul 1932, a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Aviaţie de la Tecuci şi a obţinut brevetul de pilot militar fiind încadrat la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii.

În perioada 1941-1944 a fost subşef de Stat Major al Statului Major al Aerului şi a participat pe frontul de vest în calitate de comandant de brigadă de transmisiuni aero şi şef al Serviciului de Informare Aeriană. La 25 noiembrie 1944, a fost numit şeful de Stat Major al Aerului. La 21 aprilie 1975, Gheorghe Gârleanu a încetat din viaţă la Bucureşti.

3 noiembrie 1897. În Ungaria, aeronautul David Schwartz, a conceput şi construit "primul dirijabil cu înveliş metalic din lume". Deoarece nu a avut sprijinul material necesar de la monarhia austro-ungară, în anul 1892 a plecat în Rusia, la Petersburg, unde a construit primul său dirijabil din tablă de aluminiu cu rigidizări tot din aluminiu. Tabla şi profilele din aluminiu au fost livrate de fabricantul Carl Berg din Westfalia (Germania). Acest prim aparat al său nu a ajuns în faza de zbor.

Cel de-al doilea aparat l-a construit între anii 1895-1897 cu sprijinul total al lui Carl Berg. Dirijabilul a fost un aparat cu volumul de 3.700 m.c., lungimea de 47,5 m, secţiunea eliptică, forma generală cilindrică şi a fost echipat cu un motor Daimler de 12 CP amplasat în faţă. David Schwartz a decedat înainte ca aparatul său să fie terminat.

Zborul de încercare, "primul al unui dirijabil cu înveliş metalic", a avut loc în ziua de 3 noiembrie 1897, zbor condus de aeronautul Jagel Platz. Dirijabilul s-a ridicat la înălţimea de 460 m, dar din cauza rafalelor de vânt corpul balonului s-a deformat, cureaua ce antrena elicea a căzut de pe ax şi la manevrele de aterizare forţată aparatul a luat contact prea dur cu pământul şi a fost avariat. Ulterior, din cauza păstrării şi ancorării incorecte, acesta a fost distrus. [...]

Anul 1898.

28 martie 1898. În România la Băileşti, judeţul Dolj, s-a născut Petre Ivanovici (1898-1936) - pilot militar, instructor de zbor, esseyor, pilot recepţioner, acrobat de înaltă clasă, pilot de linie, instructor de zbor de noapte. A urmat cursurile Şcolii Militare de Pilotaj de la Tecuci şi a obţinut "brevetul de pilot" cu nr. 330 din 12 septembrie 1923, după care în anul 1924 a fost numit instructor de zbor la Şcoala Militară de Pilotaj de la Tecuci. Din anul 1926 a funcţionat ca instructor de zbor la Şcoala de Perfecţionare a Aeronauticii de la Buzău, iar din anul 1932 ca pilot şi instructor de zbor la Flotila 1 Aviaţie Iaşi. A funcţionat ca instructor de zbor la Şcolile de Pilotaj Civile ale A.R.P.A. şi pilot de linie la Aviaţia Comercială.

A instruit peste 500 elevi-piloţi care ulterior au obţinut brevetul de pilot, a fost esseyor şi pilot recepţioner, acrobat de înaltă clasă, component al Escadrilei "Dracii roşii", pilot de linie cu brevetul nr. 2/1933 la Companiile L.A.R.E.S. şi S.A.R.T.A., instructor de zbor de noapte.

Petre Ivanovici împreună cu Maximilian (Max) Manolescu, au fost primii piloţi din România dintre cele două războaie mondiale, care au fost atestaţi (calificaţi) pe toate tipurile de avioane din dotarea Aviaţiei Civile şi Militare, cei doi executând tot felul de misiuni de zbor. [pag.159-161]