Publicaţii » Cărţi

Căpitan Aviator Ionescu C. Alexandru Aurel

Visele se împlinesc totdeauna, mi-au crescut aripi

L-am cunoscut pe Căpinanul Aviator Ionescu Alexandru Aurel la locuinţa sa din Braşov, prin intermediul colegului său de promoţie Acsente Titus (Tinel) care m-a însoţit. Când i-am fost prezentat, mi-a spus că ştie foarte multe despre mine din relatările colegilor de promoţie şi că apreciază activitatea mea în domeniul istoriei Aeronauticii române. Am avut privilegiul de a cunoaşe ceva mai mult de jumătate din piloţii promoţiei 1942 din care făcea parte. De la primul schimb de cuvinte mi-am dat seama imediat că aveam în faţă o persoană suferindă, slăbită de boală, mic de statură nu cred că avea mai mult de 45 kg, dar foarte volubilă, povestea însufleţit, iar din când în când se întorcea spre Acsente Titus - Îţi aminteşti Tinele?

Am discutat despre interesul meu pentru fotografii şi înscrisuri din activitatea dânsului de pilot militar. Foarte amabil s-a oferit imediat să mă ajute, a specificat faptul că fotografiile şi carnetul de zbor s-au pierdut fiind nevoit după trecerea în rezervă să se mute cu serviciul aproape permanent, dar îmi poate oferi altceva. S-a aplecat şi a ridicat o servietă din piele uzată de vreme din care a scos două dosare, mi le-a înmânat şi a specificat: "Le poţi lua, sunt 2 volume ce conţin memoriile mele începând cu aterizarea mea în această lume. Sunt destul de exacte, deoarece notam zilnic într-un bloc notes evenimentele importante, apoi le-an dezvoltat."

Presupun că nu avea pe nimeni, doar prietenii apropiaţi se mai ocupau de el. Nu peste mult timp am aflat cu regret că a decedat pe 12 ianuarie 1972 la numai 51 ani, supărat pe soartă pentru viaţa ce i-a rezervat-o. Nu am reuşit să aflu unde a fost înmormântat, presupun că la Braşov sau Craiova, oraşul de adopţie.

Ajuns acasă, am citit pe nerăsuflate manuscrisul, se întâmpla inaine de apariţia celebrei cărţi a prietenului Cornel Marandiuc "Inimi cât să cuprindă cerul Patriei". Naraţiunea m-a captivat de la primele rânduri, caracterul comic, accentul oltenesc căpătat în perioada liceului, el fiind sibian. Cu foarte mici excepţii, desfăşurarea evenimentelor este exactă. Textul este o fină analiză psihologică a caracterului lupătătorului, cum dintr-un om aşezat paşnic devii o fiară cu sete de răzbunare pe cel ce ţi-a ucis camaradul. Face o analiză fină a situaţiei ofiţerului, nevoit să-şi rişte viaţa, a lui şi pe a coechipierului datorită dotării precare, a ordinelor absurde.

Te transpune cu un talent formidabil direct în mijlocul evenimentelor, devii participant la acţiune, vizualizezi lupta, suferi alături de el. Un talent literar deosebit şi cred că nu greşesc - egalat doar de Sven Hassel în cărţile sale.

Aceşti oameni care şi-au sacrificat tinereţea şi viaţa pentru ţara lor, au servit în aviaţie deoarece ceva din interiorul sufletului i-a făcut să viseze aripi, să zbore şi din înaltul cerului să stăpânească pământul. Adevărul este că aviatorii au fost zămisliţi din alt aluat decât majoritatea, cu toate astea aveau să vină unii, pedestraşi de meserie, care să-i dea afară din aviaţie, să-i umilească, să-i pedepsescă cu câte 17 ani de puşcărie politică, asta fără să apară în faţa vreunui complet de judecată.

Aceşti oameni minunaţi erau convinşi de vocaţia lor, aşa cum mărturiseşte autorul: "...ne oferisem tinereţea ca ţara să poată face războiul cu ea. Eram acei care la bacalaureat răspunsesem comisiei cu fermitate: "Mă fac ofiţer de aviaţie". Şi cred că nimeni nu greşise când mărturisise idealul şi visurile de viitor. Iar dacă ne-am naşte încă odată, eram convinşi că la fel am fi răspuns: "Mă fac ofiţer de aviaţie".

Războiul i-a marcat pe viaţă, aveau în medie 22 de ani, copii trimişi să se joace cu moartea. Explică foarte clar starea de stres permanent pe care erau nevoiţi să o suporte zilnic, la care unii aveau să cedeze. S-au lăsat ucişi pentru a scăpa de coşmarul minţii.

"Ce va fi cu mine mâine? Nu mă întreb dacă mor, sau nu! Dar cum voi muri? Asta mă roade, îmi râcâie creierul. Ah! Nervii! Nervii. De n-ar fi nervii aşa de întinşi. Uneori.
Şi ca să uiţi, te aruncai sălbatec în mijlocul poftelor vieţii.
Beai, chefuiai, chiuiai, să te auzi tu însuţi, numai astfel convins fiind că trăieşti. Încă. Te înconjurai de femei, de lăutari, deveneai nebun, făceai prostii ca omul setos că vrea totul dintr-o dată pentru că mâine... De n-ar fi mâine ăsta. De s-ar opri timpul în loc."

Manuscrisul mi-a readus în memorie acei eroi aviatori, morţi în război şi înmormântaţi la cimitirul Ghencea militar, şi care fără pic de respect pentru jertfa lor au fost deshumaţi şi aruncaţi în osuare la ordinul mai marilor militari comunişti şi ulterior capitalişti, de fapt acelaşi aluat fără pic de respect. Aştept să fiu contrazis.

"Poporul din care s-au desprin eroii, dacă nu-i cinsteşte, mai bine să nu-i aibe!"

Cartea conţine pasaje uluitoare, descrise cu un realism şi o poetică neîntrecute. Autorul nu descrie numai evenimentele prin care a trecut, ci pătrunde în esenţa lucrurilor şi a întâmplărilor, face introspecţii nebănuite, şocante chiar, care impresionează profund cititorul, pentru că îl transpune necondiţionat în universul lui. Cartea este un rechizitoriu adus răsboiului care ia vieţi fără discernământ, dar şi un omagiu eroilor care se jertfesc pentru patrie fără să pretindă nimic în schimb, nicio răsplată. Aceşti tineri s-au unit cu destinul lor, fără a ţine cont de tinereţea pe care o pierd. Printre ei s-a numărat şi Cpt. av. Alexandru Ionescu Aurel, pentru care alungarea din aviaţie a echivalat cu o cădere de la înălţime. Un om care şi-a trăit moartea, târându-se pe pământ, ca un vultur, vorba lui Baudelaire, cu "aripi prea mari care-l împiedică să meargă"...

Este cartea unui aviator, dar este şi cartea unui scriitor de mare forţă. Această carte a lui - singura de altfel, care vede tiparul acum, la 43 de ani de moartea sa, o dovedeşte. Şi sper din tot sufletul să-i facă dreptate.

Valoarea istorică şi literară a povestirii incredibilei sale experienţe de viaţă, m-au determinat să consider necesară şi întocmirea unei biografii selective a acestui ofiţer de aviaţie, necunoscut pentru marea majoritate a românilor, fie istorici sau doar fani ai aviaţiei ori chiar colegi mai tineri de breaslă.

Autorul a împărţit naraţiunea în cinci părţi, a decis ca la începutul fiecăruia să pun câte un motto extras din textul lucrării.