|
Valeriu AVRAM, Alexandru ARMĂ
Blindatele cerului. Grupul 8 Asalt în est şi în vest (1943-1945)
Editura MILITARĂ, Bucureşti, 2013
Cuvânt înainte: Marius-Adrian Nicoară
http://www.edituramilitara.ro/
ISBN: 978-973-32-0939-3
Peste ani, locotenent-comandorul (r) av. Dumitru Marinescu ne-a relatat cum s-au desfăşurat evenimentele în ziua de 22 august 1944, când a fost luat prizonier. Decolase la ora 5:45 de pe aerodromul Gherăieşti- Bacău în prima patrulă din Escadrila 42 Asalt, primind misiunea să atace coloanele sovietice de infanterie şi blindate aflate în sectorul neşreşti-Vaslui. Urmând firul căii ferate ce trecea prin Vaslui, apoi axul şoselei spre Negreşti, avioanele de asalt au deviat spre stânga. Au descoperit în apropierea comunei Vultureşti o unitate inamică din Divizia 3 Gardă aflată în compunerea Frontului 3 Ucrainean, ce se găsea în staţionare. După ce au lansat bombele în valuri succesive, piloţii de la asalt au atacat în picaj cu tot armamentul de bord. Coloana inamică a fost fragmentată, împrăştiată, peste tot apărând explozii şi coloane de fum. Oameni şi cai alergau care încotro pe câmpia din cotul râului Bârlad. Artlieria AA inamică s-a dezmeticit şi a deschis un foc infernal asupra atacatorilor. Avionul Henschel nr. 217 din patrula a doua a fost lovit şi din motorul stâng au început să iasă flăcări şi fum. Focul a cuprins curând ambele părţi ale fuselajului. Pilotul, adjutantul av. Traian Ciocâlteu, a aterizat forţat pe izlazul dintre şoseaua şi calea ferată care ducea spre Vaslui. A largat cabina cuprinsă de flăcări, a sărit pe pământ, dar la câteva sute de metri în dreapta, pe şosea, un escadron de cazaci venea în goană spre locul se impact. Adjutantul av. Dumitru Marinescu a văzut primejdia în care se afla camaradul său şi a aterizat în apropiere "... La contactul cu solul - povestea acesta - o mină anticar mi-a explodat sub roata dreaptă. Trenul de aterizare a fost smuls de suflul exploziei şi Henschelul şi-a înfipt botul în pământ. Ameţit de şocul exploziei, am apucat să-mi iau pistolul Beretta şi harta frontului, am sărit din carlingă şi m-am ascuns după o căpiţă de paie. În urma mea au răsunat mai multe explozii, sărise în aer avionul camaradului meu... Cazacii au înconjurat căpiţa de paie şi m-au somat să mă predau. Am tras câteva focuri cu pistolul Beretta, dar ruşii au tăbărât pe mine şi m-au imobilizat, legându-mă fedeleş şi obligându-mă să merg în pas alergător între doi cai. Era suficient ca unul dintre cai să se sperie şi sfârşeam ca Ioan Vodă, rupt în bucăţi. În drumul lor, infanteriştii inamici aruncau cu pietre şi bulgări de pământ după mine. M-a interogat un ofiţer superior sovietic, apoi am fost trimis în spatele frontului, dincolo de Nistru, în lagărul improvizat din localitatea Golta. Într-o seară, pe la mijlocul lunii septembrie 1944, după ce veneam de la muncă, deşi obosit, am profitat de neatenţia santinelei şi am rupt-o la fugă într-o pădure. Nimeni n-a observat absenţa mea. Numai când coloana de prizonieri a ajuns în lagăr şi s-a făcut numărătoarea s-a constatat dispariţia mea. Era deja prea târziu pentru noii „aliaţi". Obosit şi mort de foame, am avut curajul să mă opresc la o casă sărăcăcioasă, şi un bătrân transnistrean, român bun la suflet, mi-a dat de mâncare, oferindu-mi câteva haine civile sărăcăcioase, opinci şi o şapcă rusească veche. Cu un băţ de corn în mână dat de bătrân şi o traistă pe umăr, am pornit la drum. Am avut mare noroc că am găsit o barcă veche cuu care am trecut Nistrul şi am traversat basarabia, umblând mai ales noaptea. La sfârşitul lui septembrie 1944, eram în apropiere de Buzău. Când am ieşit dintr-un lan de porumb, am fost reperat de câţiva militari sovietici care lucraula refacerea unui od de cale fereată. Având nevoie de forţă de muncă, m-au capturat şi m-au pus la treabă, fără prea multe întebări. Soldaţii sovietici nu şi-au dat seama că sub hainele de ciobănaş se ascundea un aviator român. Spre seară a plecat după materiale cu alţi muncitori, având ca însoţitor o santinelă. Am reuşit să dispar în noapte, m-am suit în trenul de Bucureşti şi dimineaţa eram în gara Băneasa. În timp ce mă deplasam pe Şoseaua Nordului l-am întâlnit pe dl comandor av. Moţiu, din Statul Major al Aerului. Toată lumea mă ştia fiind dispărut, unii mă considerau deja mort, aşa că mare i-a fost mirarea comandorului Moţiu când m-a întâlnit. Am fost repus în drepturi, am primit solda pentru întreaga perioadă de captivitate, echipament nou şi, cu ordinul de serviciu semnat de general av. Ermuil Gheorghiu, noul subsecretar de Stat al Aerului, am plecat cu un avion Ju. 52 la Balomir, unde se afla aerodromul Grupului 8 Asalt. Căpitanul av. Ioan Eftimopol m-a primit cu multă căldură, la fel şi camarazii Neluţu Enache şi Vasile Anghel. Apoi au urmat misiunile pentru eliberarea Transilvaniei şi a ţării..." [interviu luat pe prof. Dr. Valeriu Avram - locotenent comandorului - (r.) av. Dumitru Marinescu în data de 20 august 1996] [pag. 208-210]
Scopul acestei rubrici este de a informa vizitatorii noştri de apariţia, în decursul timpului, a unor cărţi cu subiect aviatic. Vom încerca totodată să oferim în acest cadru toate detaliile pe care le deţinem pentru procurarea acestor titluri, însă nu ne implicăm în (nu intermediem) comercializarea cărţilor prezentate.
|
