Publicaţii » Cărţi

Sorin TURTURICĂ

Aviatoarele României. Din înaltul cerului în beciurile Securităţii

Dacă "Escadrila Albă" a ajuns astăzi să se identifice cu numele Marianei, Nadiei şi a celor două Virginii, este numai pentru că o tragedie cumplită a făcut ca alte patru fete să fie uitate. Toate patru şi-au pierdut viaţa în seara zilei de 21 iulie 1940, când unul dintre cele două avioane Monospar de la Băneasa s-a prăbuşit în timpul unui zbor de instrucţie. Numele lor: Victoria Comşa, Jeana Iliescu, Maria Adam şi Maria Voitec.

Fetele erau posesoare de brevet gradul II "Turism" la o şcoală de zbor a CFR-ului şi veniseră ca voluntare la Escadrila Albă, unde au început şcoala pe avionul bimotor Monospar. În ceea ce-l priveşte pe instructorul de zbor, adjutantul-şef Nicolae Evghenovici, şi el dispărut în urma accidentului, era unul dintre cei mai experimentaţi maeştri ai manşei, pe care îi avea, în 1940, aviaţia română. La momentul decesului avea 4637 ore şi 20 minute de zbor.

Comisia care a anchetat această catastrofă a dat verdictul greşală de pilotaj: "accidentul se înglobează în tipul clasic de pierdere de viteză şi angajare în vrie a elevilor începători, care nu au încă fixată noţiunea de poziţiune a avionului faţă de orizontală".

Filmul tragediei a fost următorul: de dimineaţă, între orele 7:50 şi 9:55, Evghenovici şi cele patru fete au făcut un prim zbor cu aparatul. Aeronava a fost apoi predată Nadiei Russo, care a făcut un raid Bucureşti-Alexandria-Bucureşti, încheiat la ora 12:05. Spre seară, era programat un nou zbor de antrenament, doar cu Nicolae Evghenovici şi Maria Adam la bord. Celelalte trei eleve au insistat să-i însoţească şi, într-un final, comandantul escadrilei a fost de acord. Timpul era frumos, cerul senin, manşa a fost încredinţată Mariei Adam (avionul avea o singură manşă şi nu două, cum aveau avioanele clasice de şcoală pentru a-i permite instructorului să preia comanda într-o situaţie dificilă). După ce a ajuns la vreo 150-200 metri şi la cinci kilometri de la punctul de desprindere de la sol, a început să vireze stânga pentru a face turul aeroportului. Imediat după viraj (direcţia urmată era est-vest), cei de la sol au văzut un cabraj pronunţat, urmat de o angajare în vrie pe partea stângă. Probabil că instructorul a intervenit pentru că Monosparul a avut tendinţa de a se redresa, dar, înălţimea fiind mică, nu a mai avut timp să ducă la bun sfârşit manevra. S-a prăbuşit pe terenul comunei Colentina, în satul Pipera, într-un lan de porumb, "în vecinătatea proprietăţii comisarului-şef Gheorghe Vasiliu, din Prefectura Poliţiei Capitalei." Până la momentul accidentului, avionul avea 236 de ore şi 43 de minute de zbor, efectuase 624 de aterizări şi nu suferise reparaţii.

Pentru fiecare dintre cele patru fete, părinţii au fost despăgubiţi de statul român cu suma de 94540 lei. Conform legilor de atunci, cifra despăgubirii reprezenta 20% din solda brută a unui sublocotenent aviator (care era de 8150 lei) înmulţită cu numărul 58. [pag. 95-96]