
|
Tiberiu STĂTESCU
Amintiri despre aviaţie şi aviatori
Ediţie îngrijită de Alexandru Armă şi Alexandru Ştefănuţ
ISBN: 978-973-0-12522-1
Editura Host Models, Braşov, 2012
http://www.host-models.ro/ (la această adresă se pot face şi comenzile)
Aventura s-a petrecut cam pe la 7 septembrie 1939, când mă aflam în Germania, la fabrica de avioane Heinke; războiul începuse de o săptămână, iar eu şi alţi camarazi ne aflam acolo pentru a prelua şi aduce, în zbor spre ţară, avioanele de război pe care le cumpărasem de la nemţi.
Am descris şi în altă parte acest superb avion de vânătoare, ca pe un exemplar ultramodern pentru noi pe acea vreme, astfel că acum nu mai insist decât asupra unei singure perfecţionări, spre a fi mai bine înţeles incidentul ce putea să mă ducă la un accident deosebit de grav. Este vorba despre posibilitatea pe care pilotul o avea de a modifica în timpul zborului chiar, după necesităţi, "pasul elicei". Cu alte cuvinte, funcţie de cerinţele de moment, aranjam unghiul de atac al palelor, ca să corespundă cu puterea ce trebuia să o dea motorul. Ba, mai mult, pentru cazurile când motorul ar fi fost oprit, ca palele elicei să nu mai opună o frână la zborul planat, se dispunea în "drapel", adică păreau nişte cuţite ce reprezentau în direcţia de mers doar tăişul cel îngust.
Dispozitivul de comandă din carlingă era foarte simplu, dar avea până la un punct cursorul, şi trebuia să ţii mâna pe el, nefiind automat, cum a fost mai târziu realizat, poziţia optimă comandând-o chiar motorul singur. Pe tabloul de aparate era un buton care mişcat spre sus, atâta vreme cât era ţinut, acţiona "pasul spre unghiul mic de atac; spre jos, făcea operaţiunea inversă; lăsat liber, revenea la centru şi bloca palele în poziţia respectivă; pentru cazul "drapel" un mic dispozitiv de blocaj elibera mâna, servomotorul continuând mişcarea până la terminus.
Practic aveam pe atunci doar câteva ore de zbor pe acest tip de avion, dar ambiţioşi cum eram, făceam uz din plin de acest dispozitiv când executam acrobaţii, astfel că nemţii erau pur şi simplu uluiţi de ce puteam scoate din avioanele lor, deşi abia le încălecasem. Şeful nostru, care nu mai putea de bucurie, ne sfătuia mereu să fim cât se poate de atenţi la manevrarea acestor noi dispozitive, cel puţin "până plecam"...[pag. 348-349]
Scopul acestei rubrici este de a informa vizitatorii noştri de apariţia, în decursul timpului, a unor cărţi cu subiect aviatic. Vom încerca totodată să oferim în acest cadru toate detaliile pe care le deţinem pentru procurarea acestor titluri, însă nu ne implicăm în (nu intermediem) comercializarea cărţilor prezentate.
|