Publicaţii » Cărţi

Aurel DUMITRESCU

Poveşti de aerodrom 1

Am cuplat şi eu forţajul, dorind şi mai multă viteză pentru a mă apropia în coada lui. Acum zbura cu burta foarte aproape de pătura de nori, părând ca o canoe plutind pe apa lacului dimineaţa, atunci când faţa lui este acoperită de ceaţă. A întrerupt brusc acest zbor idilic, executând un semitonou, împingând şi apoi trăgând de manşă, de parcă ar fi vrut să-şi ia avânt pentru a pătrunde în pătura de nori, arătându-mi burta de un alburiu murdar, dar accentuat de asfinţit şi a lui lumină, părând a fi o burtă de rechin rătăcit într-un alt mediu lichid, dar de o cu totul altă natură.

L-am urmat prudent, încercând să-i ghicesc intenţiile şi să evit o coliziune. Am intrat într-un picaj vertical, decuplând forţajul, pregătit să-i aflu poziţia cât mai repede posibil după ieşirea din plafon. Am trecut prin întinderea noroasă ca un cuţit înroşit în foc prin unt, imaginându-mi pentru o fracţiune de secundă rezultatul trecerii mele prin universul gazos.

Am văzut cu ochii minţii miriadele de cristale minuscule de gheaţă învolburate de trecerea vijelioasă a "Papagalului", le-am ghicit teama şi le-am simţit prinse, capturate, aspirate în priza de admisie inelară, ciocnindu-se cu sunete mici şi cristaline de conul dielectric cu vârf metalic ascuţit, încercând în van să reziste căderii în abis, alunecând agitate şi confuze pe canalul de admisie din dural neted, atrase irezistibil şi implacabil de chemarea mobilă a lamelelor din aliaj special ce se roteau cu rezoluţii fantastice, ataşate ca nişte braţe de un ax central, montate la un unghi optim de apucare a masei invizibile de aer, pentru a-şi găsi sfârşitul în curând şi a-şi împlini o menire impusă de traiectoria mea, cu trupurile lor de gheaţă celestă, alcătuiri compuse după reguli naturale pe care încă nu le înţelegem, sfărâmate de mecanismele diavoleşti numite compresor şi turbină, de multitudinea lor de tăişuri insensibile la ţipetele ascuţite ale microfiinţelor de gheaţă. Rămăşiţele lor sparte în mii de schije cu muchii ascuţite vor fi împinse cu brutalitate în camera de ardere, purgatoriu unde vor fi consumate împreună cu râuri de petrol de aviaţie, formând un volum în expansiune de gaze incandescente ce vor fi scuipate printr-un tub lung de oţel tratat special pentru a rezista unor temperaturi enorme, ce le va elibera în atmosfera unde vor fi trăit până la întâlnirea cu mine şi maşinăria mea infernală, la a cărui menţinere în zbor controlat şi-au adus contribuţia prin sfârşitul lor incandescent.

Am ieşit repede din plapuma ce încet îşi închidea culoarea, căutându-mi camaradul-ţintă cu ochi neliniştiţi. L-am găsit în dreapta, semn că îşi continuase zborul pe acelaşi cap, dar sub plafon. Acum încerca să-mi scape, folosind în jocul lui de-a şoarecele şi pisica plafonul subţire ce separa ca o tipsie două etaje de atmosferă.