Suprafeţe aerodinamice flexibile (deltaplane, paraşute, baloane, nave cu vele)

Descriere

Deltaplanele din clasa standard şi majoritatea aparatelor din alte clase conduse din punct de vedere longitudinal numai prin deplasarea centrului de greutate, fără a avea profile aerodinamice speciale.

În figura 29 sunt reprezentate forţele şi momentele care acţionează asupra deltaplanului la o stopare din zbor în poziţie longitudinală. Considerând stabilă poziţia centrului de greutate, vom explica în rândurile care urmează de cine depinde stabilitatea longitudinală.

Într-un regim de zbor stabilizat al deltaplanului, momentul longitudinal va fi nul şi de aceea forţa aerodinamică totală va trece prin centrul de greutate (conform 29a). Dacă acum deltaplanul intră într-un curent de aer ascendent, unghiul de atac creşte, iar centrul de greutate se va deplasa spre spate. În acest caz apare un moment longitudinal de egalizare care întoarce aparatul în regimul de zbor iniţial (fig 29b). Sub influenţa unui curent de aer descendent, totul se petrece invers:

Unghiul de atac al aparatului scade; Centrul de presiune se deplasează spre faţă şi echilibrarea longitudinală dispare; Apare un moment longitudinal de egalizare care readuce deltaplanul în regimul iniţial de zbor (fig. 29c).

Factorii care au cea mai mare influenţă asupra stabilităţii longitudinale a aparatului sunt:

Poziţia centrului de greutate (CG) pe coarda medie aerodinamică (CMA) în raport cu focarul aerodinamic; Distanţa centrului de greutate pe înălţime faţă de planul aripii.

La un aparat stabilizat longitudinal CG se află întotdeauna mai jos în raport cu planul aripii şi cu puţin mai în faţă în raport cu focarul aerodinamic. Cu cât sunt mai mari aceste distanţe, cu atât deltaplanul este mai stabil. [pag.81]