Constantin "Bâzu" Cantacuzino. Prinţul aşilor

Descriere

Dintre toţi aviatorii formaţi şi antrenaţi în zbor peste pământul României, prinţul Constantin M. Cantacuzino (Bâzu), deşi foarte popular, a fost, ca om, cel mai controversat. În schimb, ca pilot, a fost recunoscut de toţi cei care l-au văzut zburând, drept asul nr. 1 al aviaţiei noastre.

Acrobat desăvârşit, pilot de transport de mare fineţe şi mare precizie, în cel de-al doilea război mondial a ajuns pe front ca voluntar. În luptele cu aviatorii sovietici s-a dovedit a fi unul dintre cei mai de seamă vânători români, iar în anul 1944, luptând în cadrul faimosului Grup 9 Vânătoare , a înfruntat şi aviatorii americani, sosiţi cu ucigătoarele lor bombardiere. Imediat după evenimentele politico-militare de la 23 august 1944, apreciat ca cel mai potrivit, a fost trimis de câteva ori în interes diplomatic la o mare bază aeriană a SUA aflată în Italia. În cea dintâi asemenea misiune, cu un avion de vânătoare în care a avut şi un ofiţer american, a traversat spaţiul aerian al fostei Iugoslavii , controlat de aviaţia germană, precum şi cerul Mării Adriatice. Apoi, numit comandantul Grupului 9 Vânătoare, a luat parte şi la luptele aeriene purtate pe frontul de Vest.

După terminarea războiului, mulţumit de sine şi încrezător în viitorul ţării pentru care luptase, a reînceput să zboare cu avioanele de transport pasageri. A dus şi a adus de la Paris delegaţia României participantă la Conferinţa de Pace, unde fuseserăm din nou sacrificaţi de marile puteri, în interesul Uniunii Sovietice.

Expropiat şi ameninţat de noul regim cu ridicarea brevetului de pilot aviator, spre marea lui durere şi a multora dintre cei care l-au cunoscut, a fost nevoit să-şi părăsească locurile unde s-a născut, a trăit, a visat, a muncit şi a sperat. A murit aproape uitat de cei din ţară la Madrid, în Spania. (Vasile Tudor)