Din aeronautica română. Biografii contemporane

Descriere

Atunci când se construieşte o casă a istoriei, un edificiu, în mulţi ani, în decenii, fiecare pune o cărămidă, după puterile lui, după averea sa intelectuală, după vocaţia şi talentul lui, ceea ce rămâne este însă întregul, edificiul, ca suprem rezultat al efortului şi implicării comune, articulate, integrate; cărămizile n-au nume, dar cei care le-au aşezat în ordinea corectă pentru a construi edificiul au, reprezintă continuitatea creaţiei, coloana infinită a istoriei, şi de aceea ei trebuie să fie cunoscuţi, aduşi la lumina rampei din galeriile travaliului ca semn de respect şi recunoştinţă pentru viaţa lor arsă pe altarul credinţei că şi-au înfăptuit menirea. (Dan Andrei, comandor inginer)