|
În amintirile mele din anii tinereţii, Domnul inginer Gheorghe Rado este unul dintre acei oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare, care au contribuit la prestigiul ştiinţei şi tehnicii aeronautice româneşti.
Era în toamna anului 1958, când tânăr absolvent al Secţiei de Construcţii Aeronautice al Facultăţii de Mecanică din Institutul Politehnic Bucureşti, am început să fac primii paşi în profesia mult dorită încă din anii copilăriei, la Secţia de Construcţii Aero din cadrul IFIL-Reghin.
Făcând un bilanţ al celor peste 51 de ani de inginerie, pot afirma cu certitudine că am avut norocul ca la începutul drumului meu în viaţa profesională să fiu călăuzit de doi oameni minunaţi, inginerii Vladimir Noviţchi şi Gheorghe Rado. Domnului inginer Vladimir Noviţchi i-am dedicat o bună parte din lucrarea mea "O filă puţin cunoscută din istoria aviaţiei româneşti. Secţia de construcţii aeronautice de la Reghin" al cărei rezumat l-am prezentat în sesiunea CRIFST din 12 oct. 2006.
Dacă mi s-ar cere să-l caracterizez în câteva cuvinte pe inginerul Gheorghe Rado, aş putea spune că rareori se regăsesc într-o aceeaşi persoană atâta pasiune şi talent în cercetarea ştiinţifică, spirit practic, dragoste pentru zbor şi modestie, care alcătuiesc după părerea mea, principalele trăsături ale caracterului acestuia. Moralitatea exemplară şi comportamentul său echilibrat, l-au ajutat ca la data de 21 octombrie, să treacă în cel de al 94-lea an al vieţii sale.
Note biografice
- S-a născut la Budapesta pe 21 oct. 1915
- S-a stabilit în România împreună cu părinţii, la începutul anilor '20
- Pasionat de aviaţie încă din timpul liceului, construieşte aeromodele şi se înscrie la un concurs de aeromodele anunţat de revista România Aeriană, concurs care nu s-a mai ţinut, el fiind atunci singurul concurent.
- Absolvă liceul teoretic Al. Haşdeu din Buzău în anul 1932.
- Urmează cursurile teoretice ale şcolii de pilotaj ARPA şi fiind printre primii trei în ordinea rezultatelor, a beneficiat de bursă integrală la cursurile practice de pilotaj.
- Obţine brevetul de gradul 1 de pilot de avioane de turism la 17 septembrie 1935, iar pe 30 octombrie 1936 pe acel de gradul II internaţional.
- În anul 1936 începe să urmeze cursurile Facultăţii de Electromecanică Secţia Aviaţie a Inst. Politehnic din Bucureşti care le întrerupe însă în perioada 1937-1938 pentru satisfacerea stagiului militar, deşi beneficia de amânarea stagiului militar ca student. A luat această hotărâre din dorinţa de a obţine în timp mai scurt cetăţenia română, fiind informat că acei care au efectuat stagiul militar în armata română sunt scutiţi de stagiul de 10 ani prevăzut în legislaţia de atunci.
- Fiind deja pilot gradul II, începe efectuarea stagiului militar la Şcoala de Perfecţionare a Aviaţiei-Buzău, apoi continuă stagiul la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii-Pipera, Direcţia de Studii, unde, după terminarea stagiului a fost concentrat în continuare, în 1939 şi tot în acelaşi an a efectuat zborul fără vizibilitate pe aerodromul Giuleşti.
- Absolvă cursurile Politehnicii pe 11 octombrie 1944, după întreruperea datorată stagiului militar şi a concentrării.
- Merită menţionat un episod interesant din biografia Domnului Rado, referitor la proiectul său de diplomă (un motor de avion), pe care deşi îl terminase imediat după absolvirea cursurilor, nu l-a predat decât după terminarea războiului, Deoarece exista în acei ani o prevedere legală prin care cei ce au obţinut diploma de inginer în specialitatea aviaţie aveau obligaţia să lucreze în primii trei ani la I.A.R-Braşov, iar Domnul Rado dorea să evite eventuale situaţii ce s-ar fi putut întâmpla în acei ani tulburi, s-a hotărât să rămână în Bucureşti, dar, de câte ori pleca de acasă lua proiectul de avion cu el ca nu cumva la un eventual bombardament să rămână fără el.
- Din 1945 a activat la serviciul tehnic al Direcţiei Generale a Aviaţiei Civile ca inginer aeronautic, unde, din iniţiativa sa se înfiinţează Centrul de Studii şi cercetări Aeronautice în subordinea Serviciului Tehnic, unde elaborează o serie de studii individuale şi în colaborare. Totodată lucrează şi ca recepţioner de avioane şi planoare ieşite din reparaţii, în comisii de anchetare a accidentelor de aviaţie şi ca pilot remorcher de planoare.
- În anii 1946-1950 a predat diferite cursuri la şcolile civile de pilotaj şi la perfecţionarea instructorilor de pilotaj şi paraşutism.
- Între 1950 şi 1952 lucrează la Editura Tehnică, redactor ştiinţific şi şef al redacţiei de electricitate şi energetică.
- Între 1952 şi 1973 lucrează ca cercetător ştiinţific la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei, imediat după înfiinţarea institutului, în Secţia de Aeromecanică, unde a efectuat numeroase lucrări de cercetare teoretică şi experimentală.
- Între1973 şi până la pensionare, în 1986, la vârsta de 70 de ani, a lucrat la Întreprinderea de Avioane Bucureşti unde s-a ocupat îndeosebi cu aplicarea modificărilor solicitate de constructori mai ales la marile avioane de transport. (Numai la avioanele IL-18 şi AN-24 au fost executate peste 1000 de astfel de modificări).
- Şi-a satisfăcut plăcerea zborului pilotând peste 20 tipuri de avioane existente în România, pe aerodromurile: Băneasa, Pipera, Popeşti Leordeni, Alexandria, Clinceni sau Otopeni.
Din lucrările sale
| Nr. |
Perioada |
Lucrarea |
Observaţii |
| 1 |
1945 |
Studiul şi realizarea unui motor cu autoaprindere, cu fir incandescent pentru aeromodele |
Asemenea motoare au aparut în străinătate mai târziu |
| 2 |
1945-1946 |
Studiul unui avion utilitar cvadriloc |
|
| 3 |
1947 |
Studiul unui autogir experimental |
|
| 4 |
1948-1949 |
Studiul şi experimentarea în zbor a influenţei lungimii cablului de remorcaj al planoarelor |
|
| 5 |
1948-1949 |
Studiul şi experimentarea în zbor al regimului optim de remorcaj cu avionul al planoarelor |
|
| 6 |
1949 |
Studiul şi experimentarea remorcajului la automosor cu cârlig de remorcaj apropiat de centrul de masă al planoarelor |
|
| 7 |
1949 |
Studiul şi experimentarea în zbor al unui înregistrator multiplu de performanţe |
|
| 8 |
1949 |
Studiul şi experimentarea în zbor al ampenajului autopter cu aplicaţie la avionul RWD-8 |
|
| 9 |
1950-1952 |
Scrie şi publică numeroase articole şi 5 cărţi cu caracter tehnico-ştiinţific |
În această perioadă â lucrat ca redactor la Editura Tehnică |
| 10 |
1952-1973 |
Omologarea avioanelor IAR-814, MR-2, RG-7 şi a planorului Partizanul |
|
| 11 |
1955 |
Elaborarea unei metodă originale de calcul şi proiectare al pulsoreactoarelor |
Una dintre primele din literatura de specialitate apărute |
| 12 |
1955 |
Proiectarea şi realizarea primului turboreactor experimental din România |
A funcţionat şi a fost folosit în scop didactic |
| 13 |
1956 |
Concepţia şi realizarea unei suflerii aerodinamice didactice |
|
| 14 |
1956-1957 |
Concepe un nou sistem aerodinamic de stabilizare a elicopterelor şi elaborează metoda de calcul a acestuia |
Acel sistem, spre deosebire de sistemele cunoscute atunci, asigura stabilitatea şi în zbor la punct fix |
| 15 |
1957-1958 |
Elaborează nomograme pentru calculul aerodinamic al elicopterelor în zbor la punct fix, de translaţie şi al performanţelor |
Aceste nomograme au fost folosite şi la calculul elicopterului H-1 realizat la Reghin în anul 1960 |
| 16 |
1958-1959 |
Studii asupra parametrilor aerodinamici şi constructivi ai elicopterului H-1, calculele de proiectare şi efectuarea a numeroase probe în variantele triciclu şi cu aterizor sanie |
Proiectul de execuţie şi prototipul elicopterului H-1s-au realizat la Reghin, din iniţiativa şi sub conducerea inginerului Noviţchi |
| 17
| 1959
| Primele studii, cercetări şi experimentări din România în domeniul vehiculelor cu pernă de aer
| Împreună cu ing. N.N. Patraulea şi ing. Andrei Ştefan
|
| 18 |
1960 |
Prima lucrare teoretică românească privind calculul aerodinamic al vehiculelor cu pernă de aer |
În colaborare cu N.N. Patraulea şi Andrei Ştefan |
| 19 |
1960 |
Studii şi cercetări privind agregatele plutitoare cu propulsie aerodinamică pentru recoltarea stufului pe apă, efectuarea calculelor de proiectare şi elaborarea unor noi tipuri de cârme, inversoare de tracţiune şi alte elemente ce fac obiectul unor invenţii |
Primul agregat de acest fel din lume |
| 20 |
1960-1963 |
Realizează la IMA primul vehicul experimental cu pernă de aer din România, urmat apoi de încă 9 vehicule experimentale de la R2 la R10 |
|
| 21 |
1963 |
Realizează vehiculul R6, primul cu propulsie separată, cu cârme aerodinamice mai eficiente şi inversor de tracţiune pentru frânare şi mers înapoi |
Obiect al unor invenţii în colaborare cu ing. Andrei Ştefan |
| 22 |
1965 |
Concepe un dispozitiv de transbordare a stufului de pe agregatele de recoltat, bazat pe efectul solului şi continuă studiile, experimentările şi concepţia unor noi variante perfecţionate de agregate pe pernă de aer |
|
| 23 |
1970 |
Realizează aparatul R7 echipat cu două motoare Walter Minor de câte 105 CP, înzestrat cu cârme aerodinamice şi mai eficiente, brevetat în ţară şi în străinătate |
|
| 24 |
1971 |
Realizează agregatul R8, primul cu care s-au efectuat numeroase experimentări reuşite în Delta Dunării, pe terenuri inaccesibile altor tipuri de vehicule |
|
| 25 |
1972 |
Realizează primul vehicul pe pernă de aer din lume, conceput special pentru lucrări de recoltare în zone de deltă caracterizate prin mediu acvatic cu plaur subţire |
|
| 26 |
1979-1980 |
În timp ce lucra la I.Av.B, a fost solicitat să participe la concepţia şi construirea unui agregat plutitor cu propulsie aerodinamică pentru recoltat stuf în condiţii grele în Irak. Realizat în decembrie 1979, |
Experimentat cu succes în ianuarie-martie 1980, dar nu s-a ajuns la serie din cauza războiului dintre Irak şi Iran |
|
Lucrări de comunicare ştiinţifică
| Nr. |
Titlul comunicării
| Data şi locul expunerii
|
| 1 |
Contribuţii la studiul coeficientului de umplere al pulsoreactoarelor |
1955, Sesiunea Ştiinţifică generală a Academiei (SSA) |
| 2 |
O metoda pentru calculul aproximativ al ampenajelor autoptere |
1956, iunie, SSA |
| 3 |
O nouă formulă de aparat cu aripi rotative, stabil în zbor la punct fix |
1956, iunie, SSA |
| 4 |
Nomograme pentru calculul aerodinamic al elicopterelor în zbor la punct fix |
08.04.1957, Inst. De Mecanică Aplicată (IMA) |
| 5 |
Asupra stabilităţii elicopterelor birotoare coaxiale, cu pale articulate, în zbor la punct fix |
Septembrie1957, SSA |
| 6 |
Asupra maniabilităţii unui stabilocopter în zbor la punct fix |
02.03.1958, IMA |
| 7 |
Nomograme pentru calculul aerodinamic în zbor de translaţie a unui elicopter |
21.03.1958, IMA |
| 8 |
Nomograme pentru calculul performanţelor unui elicopter |
21.03.1958, IMA |
| 9 |
Asupra mişcărilor perturbate ale unui elicopter prevăzut cu suprafeţe stabilizatoare cu eficacitate mărită, în zbor la punct fix |
23.oct.1958, IMA |
| 10 |
Asupra alegerii parametrilor optimi de funcţionare a rotoarelor de elicopter antrenate pneumatic |
11.12.1958 |
| 11 |
Aparate cu aripi rotative stabile în zbor la punct fix |
13.05-03.06.1959, Casa Oamenilor de Ştiinţă |
| 12 |
Elicopter cu stabilitate proprie în zbor la punct fix |
Iulie, 1960, IMA |
| 13 |
Utilizarea de voleţi fluizila palele rotorului de elicopter |
Iulie, 1960, IMA |
| 14 |
Asupra calculului aerodinamic al vehiculelor bazate pe efectul solului |
1960, IMA |
| 15 |
Asupra rezultatelor obţinute de IMA în studiul vehiculelor cu pernă de aer |
12.02.1964, la Academia Tehnică Militară |
| 16 |
Consideraţii asupra utilizării de voleţi fluizi la palele unui ciclogir |
Septembrie 1965-Conferinţa de mecanică |
| 17 |
Dimensionarea optimă a vehiculelor cu pernă de aer tip cameră plină |
1966, la Sesiunea Ştiinţifică a IPB |
| 18 |
Über die aerodynamische und konstructive Merkmale eines in landwirtschaftlichen Arbeiten benützbarea Luftkissenfahrzeuges |
14-16.11.1967-Weimar, 5-te Pflanzenscutz Technische Tagung |
| 19 |
Vehicule cu pernă de aer utilizare |
04.1969, I.C.T.A.N.A-Bucureşti, sesiunea tehnică |
| 20 |
Consideraţii asupra unui nou tip de vehicul cu efect de sol |
1969, Conferinţa de Mecanică Aplicată, Bucureşti |
| 21 |
Légparnasgépek a növényvédelemben |
17-19.02.1070, XX Jubileumi növényvédelemi tudományos értekezlet- Budapesta |
| 22 |
Vehicule cu rotor portant în efect de sol |
1070, la Academia Tehnică Militară |
Cărţi publicate
- Manualul instalatorului electrician-traducere din limba germană după Blazheim-Editura Gorjan, 1941.
- Maşina de cusut-Colecţia practică,-Editura Gorjan, 1942.
- Avionul -Colecţia practică,- Editura Gorjan, 1942.
- Limba rusă fără profesor -Colecţia practică,- Editura Gorjan 1942.
- Manualul aeromodelistului,- Editura Gorjan, 1944.
- Meşterul casei,- Editura Gorjan, 1947.
- Centrale hidroelectrice mici (în colaborare cu ing.Traian Codreanu),- Editura Tehnică, 1951.
- Manualul pilotului sportiv (în colaborare),- Editura Cultură Fizică şi Sport, 1951.
- Instalaţii hidraulice de forţă,- Editura Tehnică, 1952.
- Electricianul amator,- Editura Tehnică, 1952
- Electricitatea uşurează munca omului.- Editura Energetică de Stat, 1952.
- Asaltul zidului sonic,- Editura Tineretului, 1957.
- A hongfal ostoma,- Editura Tineretului, 1957.
- Să construim un motor electric,- Editura Tineretului, 1963.
- Priorităti aeronautice,- Editura Tehnoprod, Bucureşti,1993.
- Botezul aerului,-Tip. Curtea Veche, 2000.
Invenţii
- Vehicul cu propulsie aerodinamică-nr.46034/07.08.1959 (în colaborare cu ing. Andrei Ştefan).
- Dispozitiv de inversare a tracţiunii la vehicule cu propulsie aero sau hidrodinamică prin elice întubată-nr.5078/06.05.1963 (în colaborare cu ing, Andrei Ştefan ).
- Agregat pentru recoltarea stufului-nr.47138/31.03.1960 (în colaborare cu ing. Andrei Ştefan şi ing. Vladimir Novitchi).
- Suprafaţă de comanda segmentată nr, 47696/06.05.1963 (în colaborare cu ing. Patraulea şi ing, Andrei Ştefan).
- Aerodină cu aripi rotative nr.48537/28.09.1957.
- Cârmă pentru vehicule cu propulsie aero sau hidrodinamică nr,55455/26.05.1971.
- Schimmendes Agregatzum erten vom schilz- brevet elveţian nr.45 788/ 14.07.1965 (în colaborare cu ing. Andrei Ştefan).
- Perfectionement aux derives ou gouvernailes pour véhicules á propulsion áerodynamiques ou hydrodynamique-brevet francez nr.2.139.191/26.05.1972.
- Section Ruder for a vehicle with hydrodynamic or aerodynamic propulsion -brevet SUA nr.3.799.446/24.05.1972.
- Propulsion nozzle for air-jet or water-jet propelled vehicle- brevet britanic nr.1344.567/25.05.1972.
Distincţii primite
- Medalia Aeronautică cl.III-prin Înalt Decret Regal nr.2667/03.08.1946
- Diplomă cu prilejul primului zbor al avionului Rombac 1-11, Intreprinderea de avioane Bucureşti, septembrie 1982.
- Medalia de onoare de la Asociaţia Sportivă Aeronautică, 03.04.1984.
- Diploma de onoare "Pentru merite deosebite în aviaţia de transport", de la Departamentul Aviaţiei Civile, 02.11.1985.
- Diploma Jubiliară 10 mai 1945- 10 mai2005, primită din partea Asociaţiei "Regele Mihai I"
- Diplomă de excelenţă din partea AIPPR, Sânpetru-Braşov, 03.09.2005, o astfel de diplomă fiind conferită un an mai târziu şi renumitului constructor de avioane Radu Manicatide.
Inginerul Rado, s-a căsătorit la 24 aprilie 1956 cu Gertruda Haber, conferenţiară la catedra de geologie a Universităţii Bucureşti, doctor în specialitatea paleontologie şi stratigrafie, şi în februarie 1957 li s-a născut o fiică, Irina, care în 1984 a absolvit Facultatea de Medicină a Institutului de Medicină şi Farmacie Bucureşti, domiciliată în Israel din anul 1989.
În septembrie 1992, soţiei sale i se descoperă o afecţiune de cancer pulmonar şi la solicitarea fiicei, soţii Rado se deplasează în Israel unde aveau posibilităţi mai bune de tratament, în februarie 1993. Cu toate îngrijirile bune şi strădaniile depuse de familie şi medici, datorită stării avansate a bolii, soţia sa s-a stins din viaţă la 14 iulie 1993.
Nemaiavând nici o rudă în Bucureşti, Domnul inginer Rado a rămas definitiv la fiica sa, în oraşul Be'er Sheva din Israel. Cu toată vârsta înaintată, D-sa a rămas în continuare activ, printre altele continuând să scrie articole la revista Pescăruşul, editată de AIPPR, an de an, pănă la decesul său, survenit în data de 23 aprilie 2011, la Be'er Sheva.
Augustin Marius ABUŞEANU
Blaj, jud.Alba, strada I. I. Micu-Clain nr. 7, cod 515400
telefon fix: 0358 108 033, mobil: 0731 765 624
e-mail: augmarius@yahoo.com
|
