Biografie
Căpitanul comandor Eugeniu Pârvulescu s-a născut la 27 martie 1900 la Râmnicu Sărat. A fost orfan de mamă din primele ore ale vieţii, mama sa, Elena Pârvulescu, a murit la naştere, la numai 18 ani. Tatăl său, colonelul Corneliu Pârvulescu, era comandantul garnizoanei din Râmnicu Sărat, poziţie care nu-l ţinea prea mult pe lângă casă, astfel, creşterea micului Eugeniu cade în sarcina bunicii paterne.
În şcoală, Pârvulescu dovedeşte aptitudini pentru disciplinele exacte, în special pentru matematică, ceea ce-l face să opteze iniţial pentru o carieră militară în artilerie. Termină Şcoala de artilerie în 1922 (sublocotenent), dar hotărăşte să se înscrie la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni şi în paralel urmează Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti.
Primeşte botezul aerului în data de 28 martie 1923, pe aerodromul din Tecuci, avionul fiind un Brandemburg cu motor MAG 100 CP, având ca instructor la cursurile practice pe pilotul Muscalu.
Deviza care-i marchează carnetul de zbor este "Decât o viaţă întreagă cioară, mai bine o zi un şoim".
Perfecţionarea în zbor continuă pe alte două tipuri de aparate, Brandemburg 220 CP şi Sopwith, cu căpitanul Gheorghe Jienescu instructor. Din data de 27 august 1923 zboară singur, face două raiduri scurte Tecuci-Focşani şi Tecuci- Galaţi -Tecuci, obţinând la 30 august brevetul de pilot aviator. În perioada 1923-1925 se perfecţionează în acrobaţie aeriană şi face chiar zboruri scurte de noapte.
În 1925 este absolvent al Şcolii de Tir şi Bombardament de la Mamaia. În acelaşi an este consemnat cu un raid aerian de o zi şi de lungime mare (1675 km) cu un avion Potez XXV.
În anul 1926 urmează cursurile Şcolii de Tir şi Bombardament de la Lazeaux (Franţa), obţinând şi brevetul francez de pilot. În perioada manevrelor armatei franceze din acel an participă la ele ca membru al Regimentului 2 Vânătoare de la Strasbourg.
După 1927, reîntors în ţară, este încadrat în Flotila de luptă din Bucureşti şi se înscrie la un raid militar Bucureşti- Iaşi (cu 11 aparate de zbor). Este singurul care ajunge la destinaţie, în pofida vremii nefavorabile. E adevărat că în acelaşi an făcuse o tentativă de doborâre a recordului de altitudine cu un Spad-61, dar a atins doar 8 850 m. În timpul raidului a depăşit zona meteo nefavorabilă, ridicându-se deasupra ei.
La sfârşitul anilor '20, Puiu Pârvulescu era deja un nume în aviaţia română, în iunie-iulie 1929, în tandem cu cpt. Ceauşu, participă la câteva raiduri cu ecou în presa vremii. În acelaşi an participă la Raidul Micii Antante pe traseul Bucureşti - Iaşi - Lemberg - Varşovia - Cracovia - Praga - Brno - Zagreb - Belgrad - Bucureşti, şi se clasează al treilea din 24 de concurenţi.
Începând cu anul 1930 devine comandantul Escadrilei 2 Vânătoare, Flotila de luptă Pipera.
Ideea depăşirii recordului de altitudine nu-l părăseşte şi în anual 1931, cu un aparat Fokker F-VII, ajunge la 8 900 m.
Ca şi contemporanul său, prinţul Ionel N. Ghica, Puiu Pârvulescu urmăreşte acreditarea internă şi internaţională a avionului de concepţie şi fabricaţie românească S.E.T. 31 (ing. G. Zamfirescu) şi propune, împreună cu cpt. aviator Constantin Tănăsescu, plecarea într-un raid Bucureşti - Tokio şi retur. Nu primesc aprobarea, în schimb, în 1932, Ionel N. Ghica pleacă într-un raid Bucureşti- Saigon - Bucureşti (23 000 km) în perioada 30.03 - 16.04. 1932.
În anul 1932 este detaşat de Inspectoratul General al Aeronauticii la IAR Braşov, în vederea perfecţionării fabricaţiei (şi performanţelor) avionuui IAR 14, echipat cu motor Lorraine- Dietrich 450 CP. Poate şi datorită verdictului lui Pârvulescu care vedea în IAR - 14 "un avion de vânătoare foarte bun", acest tip de aparat intră în fabricaţie.
Între anii 1932-1934 Puiu Pârvulescu este din ce în ce mai legat de Braşov, face zboruri de încercare cu IAR - 14 şi PZL-11B, ultimul importat din Polonia.
În calitate de pilot de încercare pentru avionul PZL-11 (echipat cu motor IAR-K 9), Puiu Pârvulescu a dat referinţe negative, importul s-a făcut totuşi şi producţia IAR-14 a fost diminuată. În arhiva rămasă după moartea sa în custodia muzeului "Casa Mureşenilor" Braşov se găsesc lucrări, acte concludente administrative şi tehnice, care dovedesc exemplara sa responsabilitate şi devotamentul pentru armata română a aerului, de exemplu:
Proiect de dotare al aeronauticii pentru anii 1933-1940 Propuneri pentru caietul de sarcini al avionului PZL
În perioada 15 iunie-decembrie 1937 a fost numit şef al Şcolii Civile de Pilotaj, ARFA (Otopeni, Băneasa), dar continuă să fie activ ca pilot militar, participând la manevrele aviaţiei regale române, la Tecuci, la manşa unui PZL-11.
Anul 1939 şi îndelungatul său stagiu braşovean îi permit să o cunoască şi să se căsătorească cu Florica Maria (Pica), una din cele trei fiice ale compozitorului Iacob Mureşianu Jr şi nepoată a profesorului, gazetarului şi academicianului Iacob Mureşianu, deci devine membru al unei celebre familii româneşti de patrioţi şi oameni de cultură.
La 1 iulie 1941, locotenent comandor Eugeniu "Puiu" Pârvulescu este numit prin ordin de zi comandant al Grupului 8 de Vânătoare care avea două escadrile staţionate pe aerodromul de la Târgşor, respectiv Mizil (unde era comandant căpitan aviator Emil Droc, retras ulterior tot la Braşov). În memoria militarilor din subordinea sa, dar şi a foarte multor civili, se ştie până astăzi că Puiu Pârvulescu este autorul imnului-marş mobilizator al Grupului 8 Vânătoare.
Opinii ale unor demnitari de stat sau înalţi ofiţeri ai Armatei Române despre cmd. Eugeniu "Puiu" Pârvulescu:
Ministrul subsecretar de stat din Ministerul Aerului de la începutul războiului spune că Pârvulescu era un ofiţer dotat cu excepţionale calităţi de comandant, unitatea sa fiind cea dintâi din flotilă. Generalul Ramiro Enescu afirma că Puiu Pârvulescu era un ofiţer de valoare şi nădejde, energic în conducere şi cu o frumoasă pregătire profesională. Generalul Celăreanu face elogioase aprecieri asupra activităţii de pe front a lui Pârvulescu, acesta având însuşiri care îl disting între ofiţerii armei. Generalul Argeşanu spunea despre marele aviator că era perfect stăpân pe cunoştinţe, fiind un logician bun, şi era normal să aibă atitudini conforme cu convingerile lui. Este un viteaz comandant de grup, având cea mai însufleţită unitate. Generalul Ionescu Emanoil spunea despre Pârvulescu că acţiunile Unităţii sale au fost prompte, eficace şi pline de elan. La inspecţiile făcute am constatat o frumoasă instrucţie a personalului, disciplină, o îngrijită educaţie militară, însufleţită, capabilă de sacrificiu. A dat o deosebită atenţie îngrijirii materialului. Comandantul Flotilei 2 Vânătoare, cpt. com. Constantin Tănăsescu spune despre comandorul Pârvulescu că puterea sa de muncă, din zori şi până în noapte, fără răgaz, este demnă de laudă şi greu de egalat. Formaţiunile unităţii sale au înscris una din cele mai glorioase pagini din istoria Aeronauticii noastre.
Căpitanul comandor Puiu Pârvulescu a fost distins cu următoarele ordine şi medalii:
Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur; Medalia "Centenarul Regelui Carol I", 9 mai 1939; "Steaua României" cu spade, în grad de cavaler, 17 august 1942; "Coroana României" cu spade, în grad de ofiţer cu panglică de Virtute Militară, 29 iulie 1942.
La vârsta de 47 de ani, în data de 15 septembrie 1947, va fi trecut în rândul cadrelor de rezervă ale aeronauticii.
Odată cu trecerea în rezervă, activitatea sa se concentrează pe prima dragoste a tinereţii, astfel încât devine profesor de matematică la Braşov, cel puţin 20 de generaţii de elevi îşi amintesc cu recunoştinţă de el. De altfel, pasiunea sa pentru matematică şi tactul pedagogic i-au permis să elaboreze o carte, "Poezia matematicii", în care matematica devine mai atractivă şi mai accesibilă, prin abordarea de o manieră istorică şi agreabilă (prin poveste).
Eugeniu Puiu Pârvulescu trece la cele veşnice la 5 martie 1979 şi este înmormântat într-unul din cavourile Mureşenilor de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, alături de soţia sa, Pica, care părăsise această lume cu aproape un an înainte.
[notă biografică redactată după comunicarea Dlui Traian-Constantin Dumbrăveanu - Căpitan comandor Eugeniu "Puiu" Pârvulescu, un as al aviaţiei militare româneşti, din timpul ultimului război mondial]