Biografie
Unul dintre aşii aviaţiei române din anii celui de-al Doilea Război Mondial a fost căpitanul Gheorghe Popescu-Ciocănel. Născut la Ploieşti, la 20 ianuarie 1913, el a devenit ofiţer aviator în 1937. În anii 1941-1942 a luat parte la luptele de pe Frontul de Est ca pilot de informaţii, iar în anii 1943-1944 a făcut parte din renumita Flotilă 1 Vânătoare de la Bucureşti-Pipera, fiind comandant de escadrilă. A fost grav rănit în lupta cu aviaţia americană, la 26 iulie 1944, şi s-a stins de pe urma rănilor căpătate, la 12 august.
La 27 iulie 1944, a doua zi după ce a fost rănit, căpitanul Alexandru Şerbănescu, comandantul Grupului 9 Vânătoare, l-a propus pe căpitanul Gheorghe Popescu Ciocănel la cea mai înaltă decoraţie românească: Ordinul "Mihai Viteazul". Decoraţia a primit-o la 8 august, din mâinile generalului Gheorghe Jienescu, care l-a vizitat la spital. Propunerea pentru "Mihai Viteazul", care atestă fapte de arme de excepţie, vă este prezentată mai jos.
În locul unei biografii mai concentrate am preferat formularea din acest raport pentru detaliile militare şi tehnice, pentru minuţiozitatea cu care a fost redactat, dar şi pentru semnătura istorică, mai presus de orice suspiciune, a legendarului său comandant, căpitanul Alexandru Şerbănescu.
Grupul 9 Vânătoare
"Dessloch - Şerbănescu"
No 154
1944, iulie, 23
Grupul 9 Vânătoare către Corpul Aerian
Am onoarea a vă raporta următoarele:
La 21.VI.1941, Lt. av. Popescu Ciocănel Gh. Gheorghe, comandant al eşalonului înaintat al Escadrilei 19 Observaţie de pe lângă Corpul de Cavalerie din Armata a III-a română, se găseşte pe aerodromul Botoşani, alături de o escadrilă de observaţie germană, când se dă ordinul: "Români, treceţi Prutul!"
Neprimind ordin de "zbor la inamic", până în acel moment, din proprie iniţiativă, în contact cu domnul general Racoviţă Mihail (comandantul Corpului de Cavalerie - n.n.) şi cu domnul general comandant al Corpului 11 A[rmată] german, împarte zona aeriană în două părţi egale cu escadrila germană şi pleacă pe răspundere personală în prima misiune la inamic.
Este primul ofiţer aviator român rămas în viaţă care, decolând în noaptea de 21/22.VI.1941, la ora 3,15, trece Prutul şi Nistrul, pătrunde pe teritoriul U.R.S.S. până la Kamenek-Podolskij şi Szelencse şi, într-un zbor de trei ore fără un sfert, cercetează spaţiul inamic şi aduce informaţii foarte importante, primind botezul focului de A.c.A. (Artilerie antiaeriană - n.n.) şi mitraliere inamice.
Pentru această îndrăzneaţă iniţiativă şi curaj al răspunderii, este felicitat personal de domnul comandant aero al Armatei a III-a, domnul comandor av. Popovici Lucian, şi de Comandamentul român şi german. Tot în aceeaşi zi, seara, zboară într-a doua misiune la inamic două ore, bombardează în picaj o baterie grea A.c.A. la N-E de Hotin şi mitraliază A.c.A.-ul uşor inamic de la Lipcani, întorcându-se cu avionul avariat.
La 23.VI.1941, atacă cu armamentul de bord cuiburi de mitraliere dintr-o fabrică de la Şirăuţi, pe malul estic al Prutului.
La 24.VI.1941, atacă cu bombe şi arme de bord, o baterie sovietică cu şase atelaje, surprinsă pe şosea, V. comuna Brânzeni, N. Basarabia, o distruge, fiind confirmată de Corpul de Cavalerie, de aviaţia germană, şi imediat atacă cu armele de bord un amplasament de A.c.A. uşor inamic pe care-l mitraliază, omorând servanţii.
La 25 şi 26.VI.1941, în misiuni foto foarte grele, aduce foarte importante fotografii din care Comandamentul român şi german reperează poziţiile de artilerie inamice. Până la 29.VI.1941 execută misiuni de recunoaştere şi atacă la sol, venind în repetate rânduri cu lovituri în avion.
La 29.VI.1941, plecat în misiune de recunoaştere Sud Cernăuţi şi [pentru] descoperirea poziţiilor de artilerie grea, la 800 m deasupra comunei Adâncata, printr-o spărtură de nori, este surprins şi atacat de un avion de vânătoare sovietic tip Rata (I-16) care omoară observatorul şi mitraliorul de bord. Îndârjit, continuă lupta, este grav rănit de un proiectil incendiar în mâna stângă şi [de către] schije multiple în spate şi reuşeşte să doboare avionul inamic chiar pe aerodromul Adâncata.
Internat în spital şi operat, după două săptămâni - evacuat la Bucureşti - pleacă direct la escadrilă, cu rana nevindecată şi, după două zile, pleacă şef al unei formaţii de două escadrile în misiune de bombardament de noapte, atacând poziţii de artilerie şi arme automate [aflate] pe dealurile [de la] Est Moghilev. Această acţiune ajută foarte mult Armatei a III-a române în acţiunea de forţare a Nistrului şi a [cuceririi] localităţii Moghilev.
La 28.VII.1941 aduce şi repară în escadrilă un avion Rata (I-16) de vânătoare sovietic, al cărui pilot fusese probabil rănit în luptă aeriană şi aterizase forţat lângă Moghilev. Zboară acest avion de vânătoare sovietic fără a fi făcut şcoală specială de vânătoare, îl îngrijeşte şi îl predă Patriei în bună stare de funcţionare.
Zboară în acţiunile dintre Nistru şi Bug-Nipru, aducând Comandamentului importante informaţiuni asupra mişcărilor de trupe inamice, capetele coloanelor în retragere, a A.c.A.-ului de pe Bug şi Nipru.
Este şeful de zbor al escadrilei, ajutor de comandant, şef al observatorilor, ofiţer de legătură cu comandamentul şi [îl] înlocuieşte pe comandant, în septembrie 1941, 15 zile la comanda escadrilei, în plină acţiune a luptelor de pe Nipru. În Stepa Nogay, la marea bătălie de la Beloserka, când Armata a III-a română înfruntă atacul a trei armate sovietice, ajutate de puternice forţe blindate şi covârşitoare forţe aeriene, se suspendă, la 25 septembrie zborul escadrilelor de observaţie din cauza superiorităţii numerice zdrobitoare a aviaţiei sovietice.
Totuşi, la 28.IX.1941, ora 17, domnul general comandant al Armatei a III-a cere o misiune de sacrificiu, care să aducă imediat informaţii, căci inamicul a spart frontul, rupând legătura între Corpul de Munte şi Corpul Cavaleriei.
Lt. av. Popescu Ciocănel Gh. se oferă voluntar şi pleacă în misiune de sacrificiu, evitând vânătoarea inamică folosind norii şi, împreună cu observatorul său, înfruntând cel mai puternic foc de A.c.A. de toate calibrele, aterizează noaptea pe aerodrom. Aduce informaţii asupra locului unde a fost spart frontul, poziţiile de artilerie inamice, mişcările de trupe şi asupra mişcării de învăluire a flancului stâng al armatei, pe Valea Niprului, în sectorul Corpului Vânătorilor de Munte.
Escadrila este citată prin ordin de zi pe Armata a III-a română.
Este întotdeauna primul la război, în fruntea escadrilei, în cele mai grele misiuni. În urma spiritului de sacrificiu, a entuziasmului şi a curajului dovedit, este acum propus, pentru prima oară, la Ordimul Mihai Viteazul cls. a III-a.
Participă la marea bătălie a Mării de Azov. Face apoi războiul de iarnă în Rusia [în iarna 1941-1942], zburând pentru Corpul de Cavalerie, peste Marea de Azov, până în Caucaz, pe un frig de [minus] 30º-40º. În aprilie 1942, escadrila este dată Corpului 6 Armată român (general Dragalina), care luptă pe Doneţ.
Ia parte la gigantica bătălie de încercuire a pungii lui Timoşenko de pe Doneţ, până la 28 mai 1942, unde, împreună cu comandantul său cel nou, este citat pe grupul de armate româno-german - general von Kortzfleisch. Escadrila este citată cu ordin de zi pe Corpul 6 Armată.
Între 12 mai şi 13 iunie 1942, pleacă în zbor de inspecţie pe front ca pilot al domnului general Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a III-a, şi, împreună cu domnul mareşal conducător, face peste 4.000 km, de la Doneţ, Marea de Azov, Sevastopol-Kerci şi Odessa.
Întors în Patrie la 13.VI.1942, roagă prin raport special pe domnul ministru al aerului a-i da aprobarea să facă şcoala de vânătoare, spre a se reîntoarce pe front ca pilot de vânătoare.
Pentru dragostea de zbor, entuziasmul de luptător şi calităţile sale de pilot excepţional, i se aprobă, face şcoala de vânătoare, este mutat în Flotila 1 Vânătoare, unde, datorită energiei, elanului şi exemplului personal, este numit comandant al Escadrilei 47 Vânătoare din Grupul 9 Vânătoare, cu care se întoarce pe front.
În august 1943, având sub comandă zece piloţi din grup, pleacă la Grupul 7 Vânătoare "Comandor Popişteanu", unde intră imediat în foc ca pilot de vânătoare. I se dă comanda unei Escadrile din Grupul 7 Vânătoare şi luptă pe Doneţ, pe Nipru şi în Stepa Nogay şi Melitopol.
La 6 septembrie 1943, decolat la alarmă, intră singur într-o formaţie de şase vânători inamici, care atacau un avion de vânătoare român, şi salvează de la doborâre, prin intervenţia sa, pe un camarad sublocotenent. În aceeaşi zi, 6.IX.1943, pleacă peste o oră în vânătoare liberă cu coechipierul său, şi surprinde două formaţii de câte şapte avioane de asalt sovietice care atacau o gară plină cu trenuri cu material şi trupe de evacuare. Doi contra paisprezece, începe imediat atacul, avariază mai multe avioane, doboară probabil un avion de asalt (neomologat din cauza retragerii) şi forţează avioanele inamice să-şi arunce bombele în câmp, neîndeplinindu-şi misiunea, după ce şi coechipierul său a doborât un avion inamic.
Luptă apoi pe Nipru şi în Stepa Nogay până în octombrie 1943, când intră pe front Grupul 9 Vânătoare, unde îşi reia comanda Escadrilei 47 Vânătoare. Zboară în fruntea escadrilei sale, în luptele de la Melitopol, Cherson şi Capul de pod Nikopol, însoţind formaţiile române şi germane de bombardament greu, Stukas şi asalt. Inamicul n-a putut doborî niciun avion din formaţiile pe care le-a protejat.
În lupte aeriene foarte grele, întotdeauna cu un inamic mult superior numeric, doboară avioane inamice, care n-au putut fi omologate, din cauza retragerii strategice şi a lipsei mijloacelor de cercetare. În luptele de la sud de Cherson, protejând ridicarea unui pilot de asalt, aterizat forţat în faţa liniilor sovietice, în repetate atacuri la sol, este rănit grav la piciorul drept şi avionul grav avariat.
Deşi în pericol de a i se cangrena piciorul, rămâne în unitate şi, după şapte zile, pleacă iar în zbor, în fruntea escadrilei sale, rănit a doua oară în acest război şi nevindecat pe deplin.
La 28.XI.1943, pleacă cu patru avioane de vânătoare în protecţia avioanelor de asalt, care atacau liniile sovietice de la Capul de pod Nikopol. Două avioane de vânătoare avariindu-se, lt.av. Popescu Ciocănel rămâne numai cu coechipierul său şi continuă misiunea. În sector, douăsprezece avioane de vânătoare sovietice atacă formaţia de asalt română, însă cei doi vânători români intră în luptă cu avioanele inamice atacatoare şi le degajează, într-o extraordinară luptă aeriană, pe viaţă şi pe moarte, aproape 30 de minute. În acest timp, formaţia de asalt română atacă cu eficacitate liniile inamice şi se întoarce la bază fără pierderi.
Face a doua iarnă în Rusia, participând în fruntea escadrilei sale la bătăliile de la Nikopol, Krivoy-Rog, Nikolaiev, Cherson şi Odessa. Îşi îndeplineşte întotdeauna misiunile, animat de conştiinţă, spirit de sacrificiu şi o agresivitate care-l consacră ca un excepţional vânător aerian, comandant de escadrilă şi strălucit exemplu pentru subalterni.
În aprilie 1944, cpt. av. Popescu Ciocănel Gh., în luptele de pe Nistrul inferior, Basarabia şi nordul Moldovei, însoţeşte formaţiile de bombardament Stukas şi asalt şi angajează lupte cu [un] inamic superior numeric, nepermiţând inamicului să doboare niciun avion propriu.
La 16 aprilie 1944, după o luptă inegală cu un inamic de două ori superior numeric, apără cu comandantul grupului o formaţie de bombardament română. Sunt doborâte trei avioane sovietice. La întoarcere, întâlneşte o formaţie de şase avioane de bombardament sovietice, Boston, dintre care doboară personal un avion.
La 17 aprilie 1944, însoţind formaţii de bombardament române la nord de Iaşi, şase vânători inamici încearcă să atace o formaţie de la un plafon inferior, însă cpt. av. Popescu Ciocănel angajează cu hotărâre lupta şi doboară personal un avion sovietic Lagg-5 de vânătoare, iar coechipierul său încă unul. Continuă lupta cu cei patru vânători inamici rămaşi, până când aceştia părăsesc lupta.
La 25 aprilie 1944, cpt. av. Popescu Ciocănel, coechipierul şi doi vânători germani însoţesc douăsprezece avioane [de] vânători de tancuri, atacând în Capul de pod Grigoriopol. Douăsprezece avioane Airacobra sovietice atacă formaţiile noastre, însă cpt. av. Popescu Ciocănel angajează lupta, doboară personal un avion inamic, fără a avea nicio pierdere proprie.
La 28 aprilie 1944, împreună cu comandantul grupului, intră, la nord de Iaşi, într-o luptă unde se angajaseră 50 de avioane sovietice cu aproape tot atâtea române şi germane. În această luptă doboară personal un avion sovietic de asalt şi bombardament.
La 20 mai 1944, în fruntea unei formaţii de douăsprezece avioane din grup, intră, pe la Grigoriopol, 30 km în spatele frontului sovietic, surprinde 16 avioane de vânătoare sovietice Iak-9, pe care le atacă. Într-o luptă îndârjită, doboară personal două avioane Iak-9, iar formaţia, alte trei, aducând grupului cinci victorii.
La 22 mai 1944, însoţind o formaţie de bombardament română, doboară în luptă aeriană un avion sovietic de vânătoare Airacobra, la nord de Târgu-Frumos. La 30 mai 1944, în luptă patru contra doisprezece inamici, doboară un Airacobra sovietic, iar coechipierul său, două avioane inamice.
La 11 iunie 1944, din formaţia de avioane de bombardament americane venind din Rusia, care a bombardat oraşul Focşani, doboară în luptă aeriană la mare înălţime, un avion Fortress Boeing cu patru motoare, căzut în judeţul Ialomiţa.
La 26.VI.1944, decolează la alarmă şi prinde la 7 000 m, deasupra oraşului Huşi, un avion sovietic de recunoaştere îndepărtată tip Pe-2, care luase fotografii, îl urmăreşte şi-l doboară la nord de Chişinău, pe teritoriul propriu.
Are, până în prezent, ca pilot de vânătoare, peste 200 de misiuni, 40 de lupte aeriene şi 12 victorii aeriene, dintre care 7 avioane de vânătoare şi 5 de bombardament inamice, reuşind a se califica un viteaz zburător român, temerar pilot de vânătoare şi un foarte bun comandant de escadrilă.
Pentru activitatea extraordinară şi permanentă în patru ani de război, pentru spiritul de abnegaţie, modestie şi sacrificiu, pentru splendidul exemplu de luptător român, zburător şi comandant:
Propun pe cpt. av. Popescu Ciocănel Gh. Gheorghe, a doua oară în acest război, spre a fi distins cu Ordinul Mihai Viteazul cls. a III-a, pentru fapte de arme excepţionale în războiul contra U.R.S.S., în anii 1941-1942-1943 şi 1944.
Comandantul Grupului 9 Vânătoare "D.S."
Cpt. av.
Şerbănescu Alexandru
(Arhivele Militare Române, Fond Corpul Aerian Român, dosar nr. 48.)
material preluat de pe site www.culoriletrecutului.ro