Biografie
Meşca Nicu s-a născut la 10 mai 1919 în satul Costenii Mari, comuna Ziduri, judeţul Râmnicu Sărat, ca fiu al lui Dumitru Meşca, plutonier major de artilerie şi al Elenei Olaru, din satul Româneşti, comuna Tescani, judeţul Bacău. La scurtă vreme după naşterea fiului său, la sfârşitul lui iulie 1919, cu doar câteva zile înainte ca Armata Română să intre în Budapesta, Meşca Dumitru cade în luptă, pe front, în localitatea Jaszbereny. Este avansat post-mortem la gradul de sublocotenent.
Rămas orfan, numai în grija mamei, Meşca Nicu urmează cursurile şcolii elementare în satul acesteia, Româneşti. În timpul şcolii elementare a avut ocazia să-l vadă, în câteva rânduri, pe prinţul Bâzu Cantacuzino, aterizând la moşia lui şi a mamei sale, Maruca Cantacuzino, de la Tescani. Din acele momente, când îşi păştea vacile lângă apa Tazlăului, datează marea fascinaţie a adolescentului pentru zbor şi determinarea de a urma acest drum în viaţă, oricât de nesăbuită şi fără viitor părea atunci această alegere a lui în ochii familiei şi a apropiaţilor din sat.
După terminarea gimnaziului - trei ani la Liceul "Ferdinand" din Bacău şi ultimul an la Gimnaziul "Petru Rareş" din Miercurea Ciuc, în 1939 susţine examenul şi este admis la Şcoala de Pilotaj C.F.R. Este brevetat pilot gradul I pe avionul Klemm 25, în data de 17 iulie 1940 şi pilot gradul II pe avionul Fleet 10 G, pe data de 10 octombrie 1940. Comisia de brevetare era condusă de directorul Aeronauticei Civile, comandor inginer de aviaţie Constantin Mincu, din ea făcând parte alţi doi locotenenţi-comandori şi căpitanul aviator (rez) Alexandru Mustaţă, comandantul şcolii. Deşi ar fi putut alege să urmeze în continuare şcoala de instructori optează pentru Şcoala Militară de Pilotaj Buzău, la care ajunge pe 5 ianuarie 1941. Comandant era comandorul de aviaţie Constantin Stănciulescu, iar ca instructori de zbor i-a avut pe locotenent aviator Grigore Muşică, comandant de escadrilă şi lt. av. Grigore Chirvăsuţă, adjutant-şef av. Sălăgeanu Coriolan, adj. av. Dumitru Lefter, adj. av. Florescu Vasile, adj. av. Ciocârlan Gheorghe. Pilotează avioanele PWS 26 şi SET 4 H, în dublă şi simplă comandă. În cursul anului 1941 se perfecţionează pe avioanele NARDI FN 305 şi IAR 38. În intervalul decembrie 1941 - aprilie 1942 elevul sergent aviator Meşca Nicu se antrenează pe avionul SET 4 H în cadrul Escadrilei 4 Elevi a şcolii.
Pentru o mai aprofundată perfecţionare şi după ce e avansat la gradul de adjutant-stagiar aviator, în lunile iunie - iulie 1942 urmează o scurtă specializare la Şcoala de Bimotoare a LARES, unde pilotează avioane POTEZ 56. După această perioadă, începând cu data de 4 august 1942, parcurge un stagiu de pregătire specifică de război pe bimotoare la Şcoala Specială a Pilotajului, Ziliştea - Buzău, pe avionul FOCKE WULF 58 I. Pregătirea pentru a deveni pilot de bombardament continuă la aceeaşi şcoală, începând cu 8 septembrie, pe avionul SAVOIA MARCHETTI 79 B, pe care este şi brevetat pilot de bombardament în data de 12 decembrie 1942 (Brevetul 2544/7 decembrie 1942, pilot de bombardament pe orizontală). Din acest moment, având gradul de adjutant stagiar, este repartizat la Flotila 3 Bombardament, Craiova, cu care pleacă pe front. Între timp aviaţia română este dotată cu un lot de avioane JU - 88 STUKA, de bombardament în picaj. Între 11 aprilie şi 5 iulie 1943 adjutantul aviator Nicu Meşca s-a pregătit pe avionul JU - 88 efectuând tot programul de antrenament specific şi 82 de aterizări, ca urmare fiind brevetat de instructorii germani pilot de bombardament în picaj.
În lunile iunie şi iulie 1943 adjutantul aviator Nicu Meşca execută misiuni pe Frontul de Est, în special bombardamente în picaj la inamic. Pe data de 14 iulie 1943, în jurul orei 08:00, fiind la altitudinea de cca. 3000 m, se întorcea dintr-o misiune de bombardament la inamic, având soarele în spate. Echipajul era format din pilot - adjutantul aviator Nicu Meşca, observator - cpt. Cernăianu Constantin, radiotelegrafist - serg. Năfureanu Ion, mitralior - serg. Koller Jan. Din cauza soarelui observatorul şi mitraliorul nu au observat un avion de vânătoare sovietic, care a deschis focul şi a reuşit să incendieze motorul stâng.
Observând incendiul, pilotul a înscris avionul în picaj şi a acţionat extinctoarele. Observatorul şi mitraliorul au optat pentru saltul cu paraşuta iar pilotul le-a comunicat că el intenţionează să aterizeze forţat, încercând să salveze avionul. Radiotelegrafistul a dorit să-i împărtăşească soarta. După saltul cu paraşuta, deşi efectuat imediat după trecerea liniei frontului în zona controlată de trupele române şi germane, cpt. Cernăianu şi serg. Koller au fost mitraliaţi de pilotul sovietic. Pilotul român a reuşit să aterizeze forţat la Novo - Nikolaevska iar în urma aplicării tuturor procedurilor, avionul s-a stins. După o lună avionul a putut fi pilotat din nou. Militarii români ucişi de vânătorul sovietic au fost înmormântaţi la cca. 80 km est de Mariopol, creştineşte, cu concursul unor militari germani, care le-au citit fragmente din Biblie, la căpătâi. Radiotelegrafistul Năfureanu Ion a decedat în anul 2000.
Conform ordinelor primite, în intervalul 17 septembrie - 27 octombrie 1943, adjutantul aviator Meşca Nicu se transferă la Escadrila Specialităţi, unde se pregăteşte pe avioane FLEET şi BLENHEIM - BRISTOL. În lunile noiembrie - decembrie 1943 execută cu avionul BLENHEIM - BRISTOL misiuni de luptă în cadrul Escadrilei I Recunoaştere, misiuni constând în recunoaştere pe mare şi la coastă şi vânătoare de submarine. În perioada ianuarie - iulie 1944 Nicu Meşca a executat în cadrul Escadrilei II Recunoaştere numeroase misiuni de recunoaştere şi fotografiere aeriană pe avion Junkers 88.
Pe data de 14 aprilie 1944, la întoarcerea dintr-o misiune de recunoaştere la inamic, deasupra aerodromului Tecuci avionul se aprinde, pilotul reuşeşte să aterizeze forţat, salvează astfel întreg echipajul, dar avionul arde complet. În timpul aterizării pilotul a luat toate măsurile ca să nu pună în pericol celelalte avioane, depozitele de combustibil şi spaţiile destinate personalului tehnic şi navigant. Data de 23 august 1944 îl găseşte pe adj. av. Nicu Meşca la Braşov, unde împreună cu ceilalţi militari români, inclusiv aviatori, apără aerodromul Flotilei I Bombardament Braşov de atacul unor unităţi germane. În urma manierei în care a executat misiunile de luptă adjutantul aviator Nicu Meşca a fost decorat cu prestigiosul Ordin "Virtutea Aeronautică" Clasa Crucea de Aur cu Spade - prin Înalt Decret 1821/06.10.1944 şi cu Medalia "Serviciul Credincios", clasa a II -a, prin Ordin de Zi 1910/1944.
După 23 august 1944 Meşca Nicu îşi continuă activitatea în aviaţia militară, la Braşov şi Galaţi, pilotând avioane IAR 80 şi NARDI, în misiuni de încercare, recunoaştere, antrenamente de trageri, de lupte aeriene şi de atacuri la sol.
În anul 1948, pe când funcţiona în cadrul Flotilei I Bombardament Braşov, s-a ordonat tuturor celor care luptaseră pe Frontul de Răsărit să predea decoraţiile şi brevetele. În urma influenţei consilierilor sovietici, care nu au trecut cu vederea că Meşca Nicu a luptat numai pe Frontul de Răsărit, acesta este suspendat de la zbor, la Galaţi, în 1953. Întrucât nu mai concepea să rămână în cadrele armatei în aceste condiţii, a solicitat trecerea în rezervă. Ani la rând a funcţionat apoi ca tehnician mecanic - auto la Moineşti şi Galaţi şi a ieşit la pensie în 1977 de la Secţia de Utilaj Transport a Combinatului Siderurgic Galaţi.
Nicu Meşca s-a stins din viaţă în anul 2006, la vârsta de 87 de ani. Îşi doarme somnul de veci în Cimitirul "Eternitatea" din Galaţi. Căpitanul de aviaţie care devenise, prin avansări după 1990 (recunoaşteri tardive, dar importante pentru el) a fost condus pe ultimul drum cu onoruri militare. L-au plâns, cu adevărat, soţia şi cei doi fii ai săi, cu familiile lor. Prietenii plecaseră cu toţi, înainte. A lăsat după el amintirea unui om tenace, curajos, priceput, spiritual şi plin de viaţă, inteligent, dar în contradicţie cu un anume spirit contemporan, pentru că era cinstit şi patriot.
*
S-au folosit pentru această evocare materiale olografe ale lui Nicu Meşca, documente originale, carnetul de zbor, materiale filmate în timpul vieţii, arhiva fotografică a familiei. Am evitat astfel derapajele memoriei umane care pot apărea, firesc, la moştenitori, şi ei trecuţi de vârsta tinereţii.
[această notă biografică a fost redactată de ing. Sever Meşca, unul din cei doi fii ai lui Nicu Meşca, fotografia portret face parte din arhiva familiei]