Biografie
S-a născut la 8 noiembrie 1914 în oraşul Buzău.
După absolvirea liceului în Buzău, a urmat Şcoala de Ofiţeri de Artilerie la Timişoara pe care a absolvit-o în 1935 şi apoi Şcoala Specială a Artileriei în 1936 în Bucureşti.
În ianuarie 1939 un număr de 30-40 ofiţeri (sublocotenenţi şi locotenenţi de infanterie, artilerie, cavalerie şi marină) din toată ţara s-au întâlnit la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de pe aerodromul Pipera din Bucureşti pentru a urma un curs de formare de observatori aerieni în armele terestre şi marină. Aceştia, detaşaţi în timp de război în aviaţie, urmau să asigure conlucrarea aviaţiei de informaţii şi de recunoaştere cu celelalte arme. Printre ei se afla şi sublocotenentul de artilerie Petre B. Constantinescu. Toţi erau detaşaţi pe baza unei cereri personale.
Brevetat observator aerian, la 1 august 1939, sublocotenentul Petre B. Constantinescu face o cerere către Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de transferare definitivă în aviaţie, urmând a mai face încă o şcoală: Cursul Tehnic Complementar cu durata de un an.
La începutul lui noiembrie 1939 toţi cei care făcuseră aceiaşi cerere se întâlnesc la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie de la Cotroceni unde s-a constituit o clasă specială a noilor aviatori proveniţi din alte arme.
La 31 octombrie 1940, pe aerodromul Otopeni, cu procesul verbal Nr. 108, Comisia de Brevetare compusă din aviator Scarlat Rădulescu comandantul Şcolilor şi al Centrelor Aeronautice ca preşedinte şi membrii: căpitan comandor Gh. Davidescu, comandor aviator Caloianu - delegatul C.F.A., căpitan aviator Popârda Vasile - şef de pilotaj şi căpitan aviator Lăzărescu Florea - instructor eseior, în urma unei probe executată de fiecare pilot, a acordat acestora "brevetul de pilot de război". Astfel sublocotenentul Petre B. Constantinescu dobândeşte brevetul de pilot de război şi apoi este confirmat definitiv în aviaţie.
Câţiva dintre proaspeţii piloţi de război, printre care şi Petre B. Constantinescu sunt opriţi în cadrele Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie având funcţia de inspector de studii şi comandanţi de secţie de elevi.
În iulie 1941 Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie a împărţit proaspăta promoţie de absolvenţi în două grupe. O primă grupă - cei care urma să devină piloţi de vânătoare - a fost trimisă la Centrul de Perfecţionare a Pilotajului la Ghimbav. Petre B. Constantinescu era comandantul acestei grupe având în sarcină probleme administrative şi de disciplină. A doua grupă - cu cei destinaţi să devină piloţi de bombardament - a fost trimisă la Turnu-Severin. Comandant al grupei de viitori bombardieri a fost numit locotenentul Alexandru Şerbănescu.
Odată ajuns la Ghimbav, locotenentul Constantinescu B. Petre trimite un raport la Bucureşti, la comandantul şcolii, cerând aprobarea să facă şi el şcoala de perfecţionare, pentru a deveni pilot de vânătoare. Cererea a fost aprobată şi la 7 octombrie 1941 - cu procesul verbal Nr. 8, semnat de comandor aviator Budac Coriolan, comandantul Centrului de Perfecţionare şi de căpitanii Suciu şi Deac - este brevetat vânător pe avionul PZL 22B.
Sublocotenenţii, al căror comandant administrativ era, au continuat antrenamentul şi, ulterior, au fost brevetaţi şi ei direct piloţi de război de vânătoare.
În ianuarie 1942, la cererea sa insistentă de a fi mutat într-o unitate de luptă, Petre B. Constantinescu este transferat la Flotila 3 Vânătoare Galaţi unde, atunci, era comandant comandorul Mărăşescu Anton (Mache). Aici face parte din Escadrila 50 Vânătoare comandată de căpitan aviator Enea Constantin şi având baza pe aerodromul Cetatea Albă.
În perioada 27 iunie 1942 - 31 iulie 1942 execută 31 misiuni de război, făcând protecţia unor convoaie maritime pe Marea Neagră în zona Burnas-Odesa.
Este avansat la gradul de căpitan aviator.
În perioada 1 mai 1943 - 8 octombrie 1943, având gradul de căpitan aviator Petre B. Constantinescu este comandantul Escadrilei 45 Vânătoare din Flotila 3 Vânătoare Galaţi,detaşată la Târgşor cu misiunea de a apăra zona petrolieră contra eventualelor atacuri ale aviaţiei anglo-americane. Escadrila execută zilnic misiuni de patrulare în zonă. Avioanele pe care a zburat - IAR 80.
La 1 august 1943 Escadrila 45 Vânătoare a participat, în zona Câmpina, la lupta aeriană contra celor 175 bombardiere quadrimotoare Liberator, doborând cinci din acele avioane.
După această bătălie aeriană escadrila a trecut de la Flotila 3 Vânătoare Galaţi în componenţa Flotilei 2 Vânătoare Târgşor, având denumirea de Escadrila 59 Vânătoare şi fiind comandată de căpitan aviator Petre B. Constantinescu. Avioanele vechi, obosite şi insuficiente (rămăseseră în funcţie numai cinci) au fost înlocuite cu 15 avioane noi IAR 81C.
Pe data de 9 octombrie 1943 escadrila a schimbat şi aerodromul, instalându-se pe aerodromul Popeşti-Leordeni, Bucureşti. La începutul lunii noiembrie 1943 au sosit la Popeşti-Leordeni şi Escadrilele: 61 Vânătoare comandată de locotenentul aviator Dumitrescu Mircea şi 62 Vânătoare comandată de locotenentul aviator Posteucă George. Cele trei escadrile au constituit Grupul 6 Vânătoare comandat de căpitan aviator Vizanti Dan Valentin. Escadrila 59 Vânătoare fusese până atunci escadrila izolată.
Astfel constituit, Grupul 6 Vânătoare a acţionat între octombrie 1943 şi 23 august 1944 la toate acţiunile de luptă de zi contra aviaţiei americane de bombardament şi de vânătoare.
Căpitanul aviator Petre B. Constantinescu a zburat în fruntea Escadrilei 59 Vânătoare la toate misiunile de luptă, mai puţin două.
5 aprilie 1944
Căpitanul aviator Petre B. Constantinescu doboară un avion Boeing-Fortress; zona - deasupra oraşului Ploieşti; altitudinea de zbor 7500m. Căpitanul era în fruntea escadrilei 59 Vânătoare zburând în acea zi avionul IAR 81 nr. 313.
A fost o zi norocoasă: toate avioanele s-au întors la bază, multe purtând pe fuselaj şi pe aripi găuri lăsate de proiectile.
24 aprilie 1944
Zi în care americanii au bombardat şi Ploieştiul şi Bucureştiul. Grupul 6 Vânătoare este dirijat de "Tigru" să acţioneze la Bucureşti. Înălţimea 7500m.
Escadrila 59, în formaţie plan la plan, atacă formaţia de Liberatoare picând din dreapta sus. Constantinescu B. Petre ocheşte avionul din dreapta capului formaţiei. Trage de la 200m până aproape de 100m când degajează prin viraj strâns spre dreapta. Vede clar cum sar bucăţi din aripa dreaptă; de asemeni, cum se deschide o uşă laterală pe fuselaj şi, unul câte unul, oamenii din echipaj sar cu paraşutele.
Toţi piloţii escadrilei îşi deslănţuie mitralierele şi tunurile asupra cetăţilor zburătoare din dreapta formaţiei, privind cum jerbele trasoarelor trimise de ei pătrund în fuselajele şi aripile uriaşelor avioane. Apoi escadrila repetă atacul pe celule, trăgând succesiv în formaţia inamică.
Sosiţi cu bine pe aerodrom, simt din plin bucuria vieţii şi a sfârşitului norocos al luptei. Îşi controlează avioanele,numără găurile apărute pe ele şi se bucură că gloanţele americanilor nu i-au atins şi pe ei.
5 mai 1944
O puternică formaţie de Boeing-Fortress atacă Ploieştiul. Grupul 6 Vânătoare a ieşit în întâmpinare. În această zi Escadrila 59 este cap de grup. Înălţimea de zbor 7000m.
La atacul frontal(de jos în sus) avionul IAR 81C nr. 317 zburat de capitanul aviator Petre B. Constantinescu este avariat de tirul inamic în timp ce căpitanul executa tragere cu tot armamentul de zbor. Motorul s-a oprit şi căpitanul este scos din luptă. A reuşit să aterizeze avionul pe burtă pe o arătură la cca 2km de comuna Cornăţelu, judeţul Dâmboviţa. Avionul a fost recuperat şi trimis cu trenul la IAR Braşov pentru reparare.
În baza propunerii ce s-a făcut de către Grupul 6 Vânătoare după luptele până la 5 mai 1944, căpitanul aviator Petre B. Constantinescu este decorat cu Virtutea Aeronautică cu spade clasa crucea de aur cu prima baretă.
31 mai 1944
În zona Ploieştiului luptă cu formaţia de avioane Liberator care bombardează Rafinăria Româno-Americană. Căpitanul Constantinescu B. Petre doboară un avion Liberator. Înălţimea de zbor 7500m.
10 iunie 1944
O formaţie de avioane de vânătoare americane de tip Lightning atacă, după ora 11, în zbor la sol aerodromul Popeşti-Leordeni. Alertat din timp, Grupul 6 se afla în aer, deasupra aerodromului la 3000m. În acea zi Escadrila 59 a decolat ultima.
Lupta s-a încins în două puncte apropiate, în zona satului Frumuşani, la sud de Bucureşti. Un grup de Lightning-uri a fost atacat de Escadrilele 61 şi 62 în frunte cu comandantul Grupului 6 Vânătoare, locotenent comandor aviator Vizanti Dan, iar cel de al doilea de Escadrila 59 în frunte cu căpitan aviator Petre B. Constantinescu. Lupta a durat cca 15 minute şi au fost doborâte în total 25 avioane inamice. Un Lightning a fost doborât de către căpitanul aviator Petre B. Constantinescu care a zburat avionul IAR 81C nr. 313. Înălţimea de luptă a fost între 50 - 150m.
La regruparea Escadrilei 59 în fir indian pentru a merge la aterizare, bucureştenii care ieşiseră la prealarmă din oraş pe şoseaua Olteniţei, lângă linia de centură a Bucureştiului şi avuseseră ocazia unică de a fi spectatori ai luptei de foarte aproape, făceau avioanelor semne de bucurie, aruncau în sus cu pălării şi alte obiecte.
Din Escadrila 59 s-au întors din luptă toate avioanele cu piloţii lor nevătămaţi.
Din Escadrila 61 a căzut doborât în luptă adjutantul Giurgiu.
Din Escadrila 62 nu au mai venit la bază avioanele piloţilor locotenent aviator Limburg Nicolae şi adjutant aviator Tari Victor. Aceştia s-au ciocnit în aer în încâlceala luptei. Amândoi piloţii au murit.
Din Escadrila 59 a murit ofiţerul mecanic Nanculescu care, după decolarea avioanelor de vânătoare pentru luptă, s-a urcat într-unul din bimotoarele şcolii de zbor fără vizibilitate care îşi dispersa avioanele şi personalul. Dar Lightning-urile atacatoare i-au surprins când rulau încă pe teren spre punctul de decolare; pe unele le-au incendiat făcând şi multe victime.
23 iunie 1944
Alarmat, Grupul 6 Vânătoare era în aer la 6500m înălţime, la jumătătea distanţei dintre Bucureşti şi Ploieşti. În acea zi se aflau împreună cu căpitanul aviator Petre B. Constantinescu, în zbor în formaţia Escadrilei, încă şapte coechipieri. Sunt atacaţi de o formaţie de Mustang-uri care a plonjat de deasupra escadrilei şi dinspre soare. Extrema dreaptă a formaţiei, adjutant aviator Dimache Constantin este lovit de o rafală trasă de Mustang-uri şi avionul incendiat. A sărit cu paraşuta dar şocul produs de deschiderea automată a paraşutei i-a smuls centurile de siguranţă de pe umeri. El s-a prins cu mâinile de centurile dintre picioare dar, având arsuri la ambele mâini, nu s-a putut ţine de paraşută până la aterizarea acesteia. A căzut din paraşută pe pământ, cu capul în jos şi a murit.
Adjutantul Dimache Constantin avea un talent artistic deosebit. Urma ca la sfârşitul războiului să devină membru al trupei teatrului Cărăbuş, al lui Constantin Tănase, cu care avea deja semnat un precontract. El este cel care cânta melodia "Costică, Costică, fă lampa mai mică...". Din păcate la sfârşitul tuturor ostilităţilor nu au mai existat nici el, nici chiar marele Constantin Tănase.
Celelalte avioane, virând pe sub atacatori s-au trezit izolate de grup şi angajate în luptă cu Mustang-urile. Căpitanul aviator Constantinescu B. Petre a rămas singur în luptă cu trei Mustang-uri care au ales să-l atace în şir indian, încercând să-l doboare folosind viteza superioară şi armamentul lor mai puternic. Căpitanul Petre B. Constantinescua a fost obligat să obţină viteză angajând avionul în picaj, iar la momentul considerat oportun - atunci când avioanele Mustang declanşau tirul mitralierelor, să vireze în scurt, profitând de maniabilitatea superioară a avionului românesc IAR 80/81C. Aşa a reuşit să evite primul atac, dar a şi constatat că, la ieşirea din virajul brutal, putea declanşa el atacul asupra ultimului Mustang din şirul avioanelor americane. A continuat lupta şi la revenirea atacatorilor a reuşit să doboare ultimul avion din şirul indian al vânătorilor americani. Celelalte două avioane americane au decis să renunţe la luptă şi s-au retras. A fost o acţiune care dat curaj şi încredere aviatorilor români din grupul de apărare a zonelor Ploieşti şi Bucureşti.
În septembrie 1944 căpitanul aviator Petre B. Constantinescu este transferat la cerere la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei la Buzău şi Cristian - Braşov, iar la 22 februarie 1946 este trecut în rezervă, conform datelor publicate în ziare la rubrica "Ofiţeri activi trecuţi în cadrele de rezervă" la capitolul "Aviaţie" unde numele său a apărut atunci împreună cu al locotenentului aviator Chiaburu Rodion.
La 22 martie 1947 este avansat în rezervă la gradul de comandor aviator şi după 1990 este avansat la gradul de locotenent colonel de aviaţie.
În viaţa civilă a parcurs o frumoasă carieră de constructor avansând treptat de la maistru constructor la Sovromconstrucţii 4 Trustul 16 Moineşti până la subinginer în construcţii gradaţia 6, şef al Atelierului de Proiectare Cartări Exproprieri din cadrul Direcţiei de Sistematizare şi Proiectare în Construcţii (DSAPC) Iaşi.
Lucrând la Moineşti concepe o baracă octogonală demontabilă, destinată muncitorilor care lucrează pe şantiere izolate, brevetată ca invenţie şi folosită în faza de organizare de şantier pe mai multe locaţii din România.
Pentru activitatea sa profesională în construcţii i se acordă de Comitetul Central al Sindicatelor Medalia Jubiliară pentru merite deosebite în întrecerea socialistă cinci ani consecutiv şi, la 22 aprilie 1968, Medalia Muncii.
Se stinge din viaţă la 29 ianuarie 1992, la Iaşi.
Am învăţat de la părinţii noştri să trăim frumos, chiar dacă nu uşor şi să avem mereu plăcerea muncii noastre.
Copiii soţilor Constanţa-Eleonora (Tanţi) şi Petre B. Constantinescu:
Mariana Hantelmann, Ileana-Cătălina David şi Bucur-Ion Constantinescu