Biografie
S-a născut la 23 aprilie 1914 în comuna Măldăeni, jud. Teleorman.
După absolvirea liceului din oraşul Turnu Măgurele, între anii 1933-1934 a urmat Şcoala de Subofiţeri de Infanterie de la Braşov, pentru ca, în 1935, să continue studiile studiile militare cu Şcoala Specială de Artilerie - armament de însoţire.
Transferat în aeronautică, la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, Nicolae Pangică a urmat o şcoală de fotografie aeriană, iar în anul 1936, trimis la Statul Major al Aerului, a frecventat şi cursurile Şcolii Civile de Pilotaj "Mircea Cantacuzino" din Bucureşti, ca pilot civil gradul I.
Încadrat în centrul de Instrucţie al Aeronauticii, a fost numit profesor la fotografia aeriană şi la Şcoala de Observatori aerieni.
După 10 iunie 1941 înfiinţându-se Şcoala de paraşutişti în cadrul centrului de Instrucţie al Aeronauticii, îl găsim printre elevii acestei şcoli, la absolvire fiind numit instructor paraşutist, iar mai târziu, instructor-şef paraşutist, în cadrul Batalionului de paraşutişti.
Ca militar, a executat mai multe lansări cu paraşuta "în cădere liberă", fiind recunoscut ca primul paraşutist militar român care a executat o asemenea lansare.
În anii următori, cu spijinul nemijlocit al lui Pangică, s-au înfiinţat noi companii de paraşutişti, realizându-se astfel primul Batalion de paraşutişti din armata română.
După 23 august 1944 a luptat ca voluntar contra trupelor hitleriste care atacau capitala, remarcându-se în mod deosebit, fiind citat prin Ordine de zi pe Aeronautică şi Flotila 7 Aerotransport. Pentru un ostaş nu există o mai mare satisfacţie.
În anul 1946, părăsind cadrele active ale Aeronauticii militare, Nicolae Pangică a fost numit şeful Secţiei de Paraşutism din Federaţia Aeronautică Română, iar în 1948 i s-a încredinţat conducerea primei şcoli de paraşutişti civili din România, înfiinţată pe aerodromul Clinceni.
Apreciat ca foarte bun paraşutist, Pangică a experimentat diferite moduri de paraşutare, ca: lansare în cădere liberă, lansarea pe timp de noapte, lansarea din planor, lansarea în munţi, lansarea din balon captiv, lansare de înaltă acrobaţie cu mai multe paraşute deschise şi abandonate succesiv.
A executat aproape 600 de salturi cu paraşuta şi a format sute de paraşutişti şi instructori.
Multe din lansările sale au constituit recorduri naţionale şi mondiale pe care, el însuşi le-a îmbunătăţit şi depăşit.
Mai are marele merit de a fi pus bazele paraşutismului sportiv în România, redactând instrucţiuni şi reglementări privind funcţionarea şi desfăşurarea activităţilor în şcolile de paraşutişti. A elaborat "Regulamentul paraşutiştilor", publicat la Editura de Cultură Fizică şi Sport.
A realizat prima paraşută de abdomen pentru siguranţă în lansare, paraşută care îi poartă numele, precum şi primele paraşute duble din România, cunoscute sub denumirile de "P.N.-1" şi "P.N.-2", care au redus accidentele grave, îndeosebi în cazul începătorilor.
Tot lui Pangică i se datorează şi realizarea primei paraşute sanitare din România.
A organizat, desfăşurat şi condus primele cursuri şi campionate de paraşutism. La mitingurile aeriene a organizat şi condus primele lansări de paraşutişti în grupuri mari.
Tot Pangică a introdus şi obligativitatea instruirii personalului navigant civil şi al elevilor din şcolile de pilotaj ale Aviaţiei Civile în executarea lansărilor de salvare cu paraşuta în caz de accident în aer.
Meritele sale au fost distinse cu mai multe ordine, medalii şi diplome, între care:
Ordinul "Virtutea Aeronautică", cu spade, clasa "Crucea de Aur"; Ordinul "Steaua R.S.R.", clasa a V-a, pentru fapte de arme săvârşite în războiul împotriva Germaniei fasciste (Decretul 10/19 ianuarie 1971); Medalia "Virtutea Militară" clasele II şi I; 1965 - medalia "Virtutea ostăşească" clasa a II-a, conferită pentru faptele de arme pe câmpul de luptă împotriva trupelor hitleriste (Decretul 272 din 5 mai 1965); 1965 - medalia "Virtutea ostăşească" clasa I, decretul 607 din 19 august 1965; 1965 este declarat Veteran al războiului antifascist, i se acordă insigna şi legitimaţia de Veteran de război; I se conferă medalia "Eliberarea de sub jugul fascist" pentru fapte de arme contra trupelor germane (Decretul 1026 din 15 noiembrie 1967); Medalia "A XXV-a Aniversare a eliberării patriei" , pentru merite deosebite de construire a socialismului (Decretul 560/1969).
Însă cunoscutele răfuieli ale anilor 1950 nu l-au ocolit nici pe Pangică. În 1952 a fost condamnat la un an de muncă forţată în lagărul de la Bicaz, pentru o poezie citită în anul 1943 la Postul de Radio România, din care transpăreau simpatii filogermane.
În luna octombrie 1992, la Bucureşti, regretat de familie, de camarazi şi de foşti elevi, cel care a fost Nicolae Pangică a încetat din viaţă.
Extras din revista "Orizont aviatic" nr. 47, septembrie 2006, semnat de Comandor (r) aviator - Constantin Iordache