Biografie
S-a născut la 14/27 martie 1921 în Gura Humorului, jud. Suceava.
A absolvit liceul la Cernăuţi şi după primul an de facultate a fost nevoită să se refugieze la Bucureşti cu familia şi cu Universitatea în anul de graţie 1940.
Fiind orfană de tată din 1930, mama pensionară cu patru copii, a considerat că este datoria ei să lucreze, să ajute familia. S-a angajat la Societatea Franco-Română, deoarece cunoştea bine franceza şi germana.
Paralel cu serviciul a învăţat planorismul şi-şi petrecea după amiezile pe câmpul Giuleşti, apoi Chitila.
În toamna-iarna anului 1941 a urmat cursurile teoretice (la Politehnică) de aviaţie cu motor.
În luna iunie a anului 1942, a început cursul practic de zbor cu motor la Roşiorii-de-Vede. După brevetarea ca pilot de zbor cu motor, a lucrat la o societate germană de unde, Ministerul Aviaţiei a admis să fie mutată ca pilot la Grupul Aero-Transport Militar- Băneasa, deoarece şi-a reconfirmat brevetul civil în brevet militar la Şcoala Militară Ziliştea - Buzău (astăzi Bobocul).
Domnul general Ionescu Emanoil (Pipiţu) a trimis la Buzău un avion de tip RWD-13 pentru a continua pregătirea de navigaţie aeriană. Acesta era tipul de avion folosit în Escadrila Albă.
Astfel, la 1 aprilie 1943 a început zborurile cu misiuni ca pilot voluntar.
Începând cu 8 iunie 1941 a fost trimisă pe front, în Crimeea, unde a transportat răniţi, medicamente, sânge conservat, personal sanitar, apoi, de la soldaţi până la ofiţeri superiori, români, germani, etc.. Când începeau bombardamentele pleca imediat. De ea depindeau vieţile multor oameni. Ca să nu o detecteze radarul, zbura jos de tot, la o sută de metri. Cu cât ajungea la spitalele de campanie mai repede, cu atât era mai bine pentru toţi. A îndurat frigul, foamea, oboseala. A dormit în corturi de campanie. S-a spălat pe cap cu benzină de 70 octani împotriva paraziţilor specifici. Nu s-a plâns niciodată.
În martie 1944 a plecat la Tg. Jiu unde erau repartizaţi. Se gândea la familia ei care era aproape de graniţa stabilită de ruşi.
S-a căsătorit cu căpitanul activ Palade Petre.
După război a fost angajată ca funcţionară la Societatea de Telefon apoi la Ministerul Poştei şi Telecomunicaţii unde a lucrat 32 de ani, încheindu-şi carierea la Serviciul Relaţii Internaţionale.
După pensionare a colaborat voluntar la Federaţia Aeronautică Română şi la Aeroclubul Aviaţiei – fiind aleasă reprezentanta aviatoarelor române în retragere. Împreună cu Elena Şenchea-Popescu a iniţiat multe activităţi printre care: găsirea mormântului în Cimitirul Bellu al primei aviatoare române Elena Caragiani unde a amplasat o elice cu fotografia ei, s-au permanentizat cu acte legale mormintele primelor patru aviatoare române căzute cu monoplanul, împreună cu instructorul lor Evghenovici, înhumate în cimitirul Ghencea Militar, de unde era să fie scoase afară şi băgate într-un osuar; s-a înfiinţat o bibliotecă aviatică ce se află la Liga Aeriană din Bucureşti. Prin Liga Aeriană a intervenit la primăria Bucureşti, serviciul de Arhitectură şi Sistematizare pentru ca două străzi din cartierul Aviatorilor să poarte numele Elenei Caragiani, prima pilot-aviator român şi respectiv, al Smarandei Brăescu prima paraşutistă română de renume mondial. A ţinut legătura cu Federaţia Aeronautică Internaţională din Paris şi personal a făcut propagandă în şcoli pentru cunoaşterea aviaţiei române şi mai ales a celei feminine.
Astăzi, la 85 de ani, Stela Palade Huţan trăieşte în singurătate, îngrijindu-şi hortensiile cultivate de ea în curte plantate acum 30 de ani. Se bucură mult de ele, dar şi de nepoţii ei de la soră şi frate, colonel inginer Constantin Huţanu şi ing. Anca Cleonica Huţanu.