Biografie
S-a născut la 10 august 1908 în comuna Dârste, Braşov. Tatăl său, Ioan Milu, născut în 1878, era muncitor necalificat, iar mama, Aurelia Milu, casnică. Au avut 7 copii, cinci fete şi doi băieţi.
Ion Milu a fost căsătorit de trei ori, prima soţie lăsându-l văduv după 11 ani de căsătorie şi cu grija creşterii unei fetiţe, Victoria Silvia Milu.
În cea mai fragedă tinereţe lucrează independent ca funcţionar CFR, (1924) sau între 1925-1927 ca muncitor la fabrica "D. Voina" din Braşov.
Din octombrie 1927 urmează cursurile Şcolii de pilotaj din Tecuci, între 1928-1929 Şcoala de Piloţi Perfecţionare Buzău, şi între anii 1929-1931 îl găsim ca elev-pilot, sergent-instructor, instructor recruţi în Regimentul 2 aviaţie de gardă Cluj, Escadrila 1 Vânătoare.
Între 1931-1945 a înaintat până la gradul de aspirant-maior şi a avut sarcini legate de instrucţia de zbor de zi şi de noapte, fără vizibilitate, de tragere, pilotaj de înaltă acrobaţie, pilot recepţioner şi pilot de omologare.
În campania din Est:
1941 - cu escadrila 56 Vânătoare, a făcut campania Odessei, apărarea teritoriului Pipera - Bucureşti; 1941 - cu escadrila 56 Vânătoare - Stalingrad (aerodrom Tuzov), şef celulă, Morozovskaia (cu grupul 7 Vânătoare) în retragere Novîi Kas, Taganrog, Mariupol, Melitopol, Tiraspol, Zaporoje; 1943 - cu grupul 9 Vânătoare, sub comandă germană la Dniepropetrovsk pentru trecerea pe avioane Me 109 G, Kramatorskaia, Mariupol, Nicolaev, Kerson, Odessa ca şef de celulă şi patrulă 1944 - cu grupul 9 Vânătoare, la Tecuci, Buzău.
În campania din Vest:
1945 - tot cu grupul 9 Vânătoare, şef de celulă şi patrulă pe terenurile Oradea, Miskolc (Ungaria), Zvolem (Cehoslovacia), Pitiany (Cehoslovacia).
Se întorce în ţară la 1 august 1945 pe aerodromul Popeşti-Leordeni.
A fost rănit de două ori:
august 1943 pe frontul de la Igrim de aviaţia de vânătoare sovietică, doborât cu avionul în flăcări; august 1944 la Cioara Doiceşti - Ialomiţa, doborât de aviaţia americană, rânit la mâna stângă şi la piciorul stâng.
Practic, din anul 1927 şi până în 1953 a fost permanent în serviciu militar. Decorat de nenumărate ori cu medalii româneşti şi străine:
medalia "Victoria"; medalia "Războiul contra fascismului"; Virtutea aeronautică Crucea de Aur, pentru activitate excepţională ca zburător şi cel mai bun trăgător aerian din ani 1930-1938 (acordată de regele Carol al II-lea); Medalia recompensă la 15 şi 25 de ani de serviciu acordate de Ministerul Aerului.
Activitatea de după 1945 este legată la început de Braşov:
1945-1947 - pilot de recepţie al Ministerului Aerului la IAR Braşov; 1947-1952 - ofiţer cu diferite însărcinări la Flotila 3 Asalt Braşov, Reg 7 Vânătoare Braşov şi Divizia 68 asalt.
A fost membru PCR între octombrie 1946 şi noiembrie 1947, iar la Sovrom Tractor unde a funcţionat ca pilot recepţioner la Comisia Militară a fost chiar secretarul Celulei de partid 54. După 1947 i-a fost refuzată calitatea de membru de partid.
Concluzionând, despre Ion Milu se ştie că a fost cel mai bun prieten al lui Şerbănescu, veşnic concurent la titlul naţional de acrobaţie şi dascăl de neînlocuit pentru câteva generaţii de piloţi militari.
A avut peste 600 de ieşiri la inamic şi este cotat cu al treilea număr de victorii în confruntări directe, după Constantin "Bâzu" Cantacuzino şi Alexandru Şerbănescu.
Moare la Braşov, în data de 18 sept 1982 şi este înmormântat la cimitirul Sf Treime-Schei.
[ Nota biografică este redactată după o autobiografie din data de 1 august 1953, document identificat de Ion Ţarălungă. Din acest motiv sunt omise din enumerare medaliile româneşti şi germane primite în prima parte a războiului; mai mult, Ion Milu afirmă despre aceste ordine şi medalii: "le-am predat în anul 1950" ]