Biografie
S-a născut la 19 ian 1917 în comuna Cazasu, jud. Brăila. Tatăl său, Ioan, a fost notar iar mama sa casnică.
A absolvit liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, la terminarea căruia mama sa dorea să urmeze teologia pentru a deveni preot, deoarece avea o voce puternică şi frumoasă.
Ionică şi-a urmat însă dorinţa cea mare, de a deveni aviator, intrând prin concurs în Şcoala de Aviaţie, specialitatea naviganţi (sept.1939), pe care a absolvit-o la 10 mai 1941, cu gradul de sublocotenent.
Ca şi ceilalţi camarazi de promoţie, a urmat Scoala de Perfecţionare a Pilotajului de la Ghimbav - Braşov în vara anului 1941, la terminarea căreia a urmat Şcoala de comandanţi de bord de la C.I.A. Pipera - Bucureşti, fiind brevetat în această specialitate în primăvara anului 1942 şi repartizat la Flotila 2 Bombardament Tecuci.
În această unitate s-a specializat ca navigator şi bombardier pe bimotoarele Savoia - 78 B, fiind repartizat la Grupul 1 Bomb. Esc.71
Începând din 1 sept.1942 şi până la 1 martie 1943 a luptat pe frontul de Est în calitate de comandant de bord pe avioanele Savoia - 79 B - JIS, participând la numeroase misiuni de luptă în condiţii meteo deosebit de dificile, sub focul concentrat al artileriei antiaeriene şi a aviaţiei de vânătoare inamice, în mod deosebit în perioada extrem de dificilă nov. 1942 - ian. 1943.
Pe frontul de Vest, locotenentul av. Cioroiu Ioan ( avansat din martie 1944) a participat în cadrul Esc. 82 dotată cu bimotoare Savoia-79 - B- JRS, începând de la 23 august 1944 şi până la sfârşitul războiului, 9 mai 1945, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Est de sub ocupaţia maghiaro-hortystă, precum şi eliberarea de sub ocupaţia hitleristă a Ungariei şi Cehoslavaciei.
Pentru faptele sale de arme a fost distins cu Ordinele:
Virtutea Aeronautică cu spade, CL.Crucea de Aur cu i beretă, conf.I.D. nr.359/16.02.1944 pentru cele 26 misiuni de pultă contra inamicului; Virtutea Aeronautică cu spade, cl. Cavaler, conf. I.D. 2348/29.07.1946; Coroana României cl. V-a cu panglică de Virtutea Militară.
La 1 sept.1947 Patria "recunoscătoare" l-a trecut în rezervă cu gradul de căpitan, conf. Decretului nr.1826 / 29.08.1947, fără drept de pensie şi nici alte compensaţii...
După război şi trecerea în "cadru disponibil" fără nici un mijloc de existenţă, a urmat supliciul pentru găsirea unui loc de muncă...
Unde se prezenta pentru a fi angajat, era respins pe motiv că a fost ofiţer (meserie "încriminată" pe atunci de cozile de topor), neputându-se angaja la început decât ca muncitor, apoi gestionar la Coop. "Victoria" (1950-1951), de unde a fost dat afară pentru că a avut "funcţie de conducere în armată". În oct. 1952 a fost angajat ca manipulant (hamal) la magazia de cerneluri a I.I.S. Ilie Pintilie şi "avansat" ulterior ca gestionar la magazia de materii prime în 1953.
Din nenorocire, producându-se un incendiu la magazia ce o gestiona, a fost arestat şi cercetat ca "sabotor", mai întâi la închisoarea Rahova şi apoi la penitenciarul de trist renume Jilava, unde a suferit rigorile detenţiei timp de un an, fiind eliberat la 16 aug. 1954, în urma constatării că un muncitor a aruncat din neglijenţă un muc de ţigară, făcându-se vinovat de incendiul produs.
În 1961 intreprinderea s-a comasat cu I.I.S. "Policolor", unde a fost transferat întreg personalul, iar la 20 nov. 1963 s-au căsătorit.
Ionică Cioroiu fiind un pasionat voleibalist încă din liceu, pasiune continuată şi în aviaţie, a înfiinţat şi condus echipa întreprinderii chiar şi după pensionare, câştigând numeroase trofee în cadrul "Daciadei", fiind premiat la 62 de ani ca "cel mai vârstnic jucător de volei, conducător de echipă". (Ziarul "Informaţia Bucureştiului", nr. 8022 / 09.07.1979.
S-a pensionat în 1975 pentru vechime în muncă (considerându-se şi anii de război) şi a decedat la 20 oct. 1993, în urma unei grele suferinţe ce a suportat-o cu bărbăţie, cauzată de o boală care nu iartă...