Biografie
S-a născut la 1 aprilie 1873, în satul Cioara lângă Brăila. Studiile tehnice de mecanică maritimă le face în Italia la Savona. După terminarea studiilor se angajează pe funcţia de mecanic navigant la Serviciul Maritim Român (SMR). După pensionare se stabileşte la Braşov. Moare la 20 iulie 1954, în urma unui accident vascular cerebral într-un spital din Bucureşti. Se afla în capitală pentru a preda la Ministerul Transporturilor macheta hidroavionului său şi materiale legate de activitatea sa aeronautică.
În anul 1907, fiind îmbarcat pe vasul Turnu Severin în calitate de mecanic şef, începe activitatea sa legată de aeronautică. Pentru început realizează modele zburătoare, putând în practică cunoştiinţele acumulate prin lectură şi experienţe proprii. A efectuat observaţii asupra zborului pescăruşilor şi a gâştelor în anumite faze ale zborului, a examinat în amănunţime forma aripilor acestor păsări. În paralel cu experienţele pe modele reduse, începe colaborarea la Ziarul Ştiinţelor şi Călătoriilor, răspunzând la întrebările puse de iubitorii aviaţiei, atât prin revistă cât şi prin corespondenţă personală. Ulterior, pentru a putea face faţă tuturor cerinţelor de informare asupra problemelor de aeronautică, Paulat Ion s-a decis să deschidă, în ziarul sus amintit, un curs de aeromodelism sub rubrica intitulată "Micul Aviator". A expus în măsura posibilităţilor sale, toate datele necesare construcţiei de aeromodele, precum şi bazele de calcul ale elicilor şi motoarelor cu cauciuc. Concomitent cu activitatea la ziar, a înfiinţat şi un depozit de materiale specifice construcţiei de aeromodele, fiind astfel primul din România care a dat imboldul efectiv şi a îndrumat tineretul către aviaţie, prin modelism.
În anul 1908, cu ocazia unei escale a vasului Turnu Severin în portul Alger, Paulat a văzut un hidroglisor propulsat de o elice acţionată de un motor cu explozie, având în loc de barcă o cutie de formă dreptunghiulară. A fost impresionat de viteza mare pe care o dezvolta hidroglisorul şi tendinţa de desprindere a fundului cutiei de suprafaţa apei, a reflectat asupra fenomenului, ajunge la concluzia că dacă hidroglisorul ar fi avut aripi şi-ar fi putut lua zborul. În baza acestei concluzii, s-a hotărât să continue studierea fenomenului şi să construiască un hidroavion care să poată decola şi ameriza cu uşurinţă pe apă. Începe studiul, iar pentru a putea alege profilul de aripă optim, a conceput şi construit la bordul vasului Turnu Severin, un mic tunel aerodinamic, compus dintr-un tub de secţiune pătrată prevăzut la un capăt cu o pâlnie şi un ventilator de cameră. Modelul de aripă era aşezat în acest tub, iar în faţa pâlniei se aşeza ventilatorul în funcţiune. Lansa făină, în faţa ventilatorului, aceasta fiind dispersată de curentul de aer realiza depuneri în zona de maximă portanţă a aripii, astfel în funcţie de stratul de făină depus putea stabili care profil era mai eficient. În urma studiului alege forma parabolică, apropiată de forma aripii de gâscă. A urmat munca de proiectare a hidroplanului, apoi cea de investigaţii şi tratative pentru achiziţionarea materialelor necesare construcţiei precum şi a motoarelor şi elicilor. Proiectul denumit "Hidro-Aero duplex monoplan", era un hidroavion monoplan, bimotor, având suprafeţe de comandă pentru stabilitatea pe verticală în partea anterioară şi posterioară a aparatului. Pentru stabilitate laterală existau suprafeţe mobile, eleroane, la extremităţile aripilor. Renunţă parţial la acest proiect, datorită profunzimii mari a aripilor rezultată din calcule. Reface proiectul, adoptă varianta biplan cu aripile decalate cu denumirea de Hidro-Avion. Întâmpină mari greutăţi în procurarea motoarelor, nu primeşte ajutorul promis de Ministerul de Război, reuşeşte cu ajutorul industriaşului Gheorghe Fernic din Galaţi să cumpere un motor. Construieşte aparatul în anul 1911, montează singurul motorul existent, iar la începutul lunii noiembrie 1911 face încercări de zbor, reuşind să execute salturi de 35 cm înălţime şi 10 m lungime. Încearcă să procure banii necesari procurării celui de al doilea motor, nu reuşeşte şi se decide să-i procure cu mijloace proprii, efectuând demonstraţii aeriene. În acest scop realizează proiectul unui aparat ce putea realiza zborul cu motorul existent. Noul proiect era un mic hidroavion, monomotor. La începutul lunii iunie 1912 termină aparatul, la care nu ataşează flotoarele reuşind să zboare. Pe 6 iunie 1912, în timpul unui zbor execută unui viraj de 180º, motorul cedează se rup buloanele unui cuzinet la biela unui cilindru, care rămasă liberă sparge cilindrul. Bucata de metal desprinsă din cilindru, rupe unul din tendoarele inferioare ale aripii din dreapta, ca urmare aripa s-a ridicat iar aparatul a făcut un tonou complet prăbuşindu-se. Paulat s-a accidentat serios, a încercat să repare motorul dar reparaţia nu a satisfăcut. A reclamat la firma din Germania cerând piese noi. Între timp primeşte ordin de mobilizare, începuse războiul balcanic 1912 - 1913. După două luni este demobilizat şi se duce direct la hangarul ce adăpostea aparatele sale, găseşte totul distrus fără a lipsi ceva. Este nevoit să renunţe, reluarea activităţii ar fi impus sume considerabile.
Hidro - Aero duplex monoplan 1910
Corpul hidroplanului urma să fie construit din lemn de stejar şi frasin, coastele bărcii din lemn de ulm, asamblate prin manşoane fasonate din oţel. Carena bărcii avea o secţiune triunghiulară cu bordul de atac aplatizat. Corpul exterior al bărcii acoperit cu pânză cauciucată şi metalizată. Aparatul era prevăzut cu roţi etanşe pentru aterizate şi decolare de pe sol, fiind flotante asigurând stabilitatea laterală a hidroplanului în timpul repausului pe apă. În momentul decolării, roţile urmau să fie ridicate, escamotate, pentru a nu opune rezistenţă la înaintare. Suprafeţele portante urmau a fi construite din lemn de frasin şi ulm, acoperite cu pânză cauciucată pentru fi etanşe la umezeală. Aripa prevăzută cu eleroane laterale, stabilizatorul anterior oscilant, servind în orice moment la menţinerea stabilităţii în cazul unor rafale de vânt care ar tinde scoată aparatul de pe traiectorie. Monoplan, bimotor, biloc hidro cu fuzelajul flotant. Construcţie integrală din lemn acoperită cu pânză şi placaj. Elicile cu diametrul de 2,150 m corespunzător unei viteze de 85 km/h. Sub aripa centrală, erau amplasate cele două motoare de 45 CP. Pentru decolare şi urcare urmau să fie folosite ambele motoare, iar pentru zborul la orizontală cu 30 km/h numai unul. DIMENSIUNI: anvergura 11,500 m; lungimea 13,200 m; înălţimea 4,500 m; suprafaţă portantă totală 69,600 m². GREUTATE totală 520,000 kg. PERFORMANŢE: viteză maximă 85 km/h; viteză minimă 30 km/h.
Hidro - Aero duplex biplan 1911
Hidro - Aero monoplan 1912
Aripa era confecţionată din lemn cu 4 lonjeroane din ţeavă de oţel de secţiune ovală pentru rezistenţă, s-a redus astfel numărul hobanelor. La extremităţile aripilor a prevăzut suprafeţe mobile pentru echilibrul lateral. Postul de pilotaj era învelit cu pânză gumată impermeabilă specială, iar în scop militar, atât în dreptul pilotului precum şi în dreptul rezervoarelor de benzină şi ulei, era montat un blindaj din tablă de oţel de 1 mm grosime rezistentă la gloanţele armelor portative. Flotoarele, în număr de 4, montate 2 sub fuzelaj şi 2 sub ampenajul orizontal. Flotoarele anterioare sunt mobile (pe verticală) şi pot susţine pe apă 600 kg, iar cele posterioare sunt fixe şi au o capacitate de 60 kg. Pentru aterizare, pilotul ridică flotoarele, iar pentru amerizare le coboară. În caz de defecţiune a flotoarelor, fuzelajul avea capacitatea de plutire, chiar un catarg prevăzut cu pânză, dând posibilitatea pilotului să ajungă la mal. În rezumat, scopul urmărit de Paulat Ion prin construcţia hidroplanului monoplan, a fost acela de a executa zboruri demonstrative, în scopul de a aduna suma necesară achiziţionării motorului pentru hidroavion şi de ce nu, de a oferii armatei un aparat util scopurilor militare multiple, de o siguranţă cât mai mare atât în aer, pe uscat sau pe apă, de o mare soliditate, simplu şi uşor de construit. Monoplan, monoloc, monomotor. Construcţie integrală din lemn acoperită cu pânză. Motor HILZ de 22 CP. DIMENSIUNI: anvergura 13.000 m; lungimea 9,200 m; înălţime 3,200 m; suprafaţa portantă 26,000 m².
GREUTATE: 250,000 kg.
Dan Antoniu şi George Cicoş