Biografie
Fiul lui Emil Mãrdãrescu, prezentat anterior, Radu-Emil s-a nãscut la Bucuresti în 19 februarie 1907. A absolvit Technische Hochschule din Dresda. În 1936 a început activitatea la IAR, la Fabrica de Motoare, urcând pânã la functia de director de studii (1947) si inginer sef constructor (1949). S-a ocupat de determinarea distributiei optime a motorului cu 14 cilindri în stea dublã, IAR-1000 A, si de studiul constructiv al unei serii de motoare de sapte si nouã cilindri în stea, cu puteri cuprinse între 250 si 400 CP. Sub conducerea sa s-au executat tractoarele IAR-22 si IAR-23, autoturismul prototip IAR-002 si motocompresorul IAR-003. Din 1948 începe activitatea didacticã la Institutul Forestier, unde predã cursuri de matematici, mecanicã si rezistenta materialelor. În 1949 înfiinteazã Catedra de Automobile si Tractoare la Facultatea de Mecanicã. A realizat primele omologãri la motoarele SR 101 si SR 211.
Cercetãrile sale au urmãrit: mãrimile specifice ale motoarelor cu piston, invariantul caracteristic al motoarelor cu ardere internã, raportul de compresie maxim al motoarelor cu explozie, analiza solicitãrilor elementelor de motor, a vibratiilor si câmpurilor de temperaturi. Cele mai însemnate realizãri ale sale au fost: motorul prototip IAR-1500 si motorul prototip IAR-7 M, amândouã cu performante deosebite. În 1938 a propus proiectarea unui motor de 14 cilindri în stea dublã, de 1.500 CP, rãcit cu aer. S-a format un comitet de analizã a principalelor solutii constructive. Astfel, s-au fãcut probe de 500 ore pe un monocilindru pentru verificarea arderii si a pistoanelor, iar compresorul a fost încercat pe bancul de probe 1.000 de ore. Proiectul acestui motor a fost înaintat Ministerului Aerului si Marinei, care nu a aprobat suma de 4.000.000 lei pentru realizarea prototipului. Uzina Gnôme-Rhône, aflând de proiect, l-a cerut în baza conventiei de licentã. Uzina francezã a produs motorul, pe care l-a livrat apoi germanilor, ce ocupaserã între timp Franta. Cu aceste motoare, germanii au echipat avioanele de vânãtoare Focke-Wulf 190 D9 si avionul de transport Gigant (echipat cu sase asemenea motoare). A încetat din viatã în 10 septembrie 1968.