site realizat din iniţiativa şi cu spijinul Fundaţiei Aspera ProEdu

pagină de istorie, tehnică şi educaţie aviatică română
 
pagina principală
contribuţiile d-voastră »
publicaţii »
învăţământ aviatic »
idei de start
asociaţii şi fundaţii »
dicţionar de personalităţi
dicţionar de termeni
link-uri utile
hartă site
contact
cartea de oaspeţi
forum

Noutăţi

nu există noutăţi

Descarca Adobe Acrobat Reader Descarca WinRAR

Vizitatori unici:
502840


Dicţionar de personalităţi


litera


TIPEI, Nicolae

TIPEI, Nicolae


Nãscut la 6 aprilie 1913, la Cãlãrasi, Nicolae Tipei (1913-1999) a urmat Scoala Politehnicã. La terminarea facultãtii s-a angajat inginer la Ministerul Aerului si Marinei, revenind, în 1936, în învãtãmântul universitar, devenind conferentiar în 1950 si profesor, în 1954. În 1938 a fost inginer la CFR, Directia Atelierelor Grivita, iar în 1939 a fost sef sectie celule la societatea LARES. În perioada 1954-1964 a fost si sef de sectie la Institutul de Mecanicã Aplicatã al Academiei Române. De-a lungul activitãtii sale a predat cursuri de mecanica masinilor aeriene si a rachetelor, exploatarea masinilor aeriene si infrastructurã, lubrificatie. Cele mai multe lucrãri au un caracter teoretic fundamental, mai ales în teoria lubrificatiei, publicând monografia Hidrodinamica lubrificatiei si coordonând volumul Lagãre cu alunecare. În 21 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, titlu care i-a fost retras dupã ce a rãmas, în 1971, în Statele Unite (asupra activitãtii si contributiilor sale, autoritãtile comuniste au introdus un adevãrat boicot). În America a predat la Universitatea Stanford si a fost, în paralel, membru al Laboratorului de Cercetare General Motors, Departamentul de Mecanica Fluidelor (1978-1983). În 3 iulie 1990, a fost repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române. A murit în SUA, în aprilie 1999.


TRANDAFIRESCU, Virgil

TRANDAFIRESCU, Virgil


Căpitanul aviator Virgil Trandafirescu s-a născut la 7 septembrie 1907 la Turnu-Severin.Tatăl Florea era grefier la Tribunalul din oraş, iar mama Ecaterina,casnică..
Şcoala primară şi Liceul le urmeză la Turnu-Severin,apoi Şcoala Militară la Cotroceni, iar în 1939 devine ofiţer activ al aviaţiei române.

La 7 februarie 1939 se căsătoreşte cu domnişoara Alexandrina Borduşanu, fiica lui Mihail şi Stravriţa Borduşanu, locuitori ai comunei Cosâmbeşti. Devine cunoscut şi indrăgit de toţi pentru atitudinea lui deschisa şi prietenoasă şi mai ales în urma zborurilor efectate deasupra satului care totdeauna anunţau venirea sa acasa. Permisiile le petrece alături de soţia şi de fiul Mihai în Cosâmbeşti.

La 16.07.1939 căpitanii Virgil Trandafirescu şi Dumitru Pufi Popescu ambii din Flotila 1 Vânătoare au ocupat locul 2 la seriile B respectiv A la Concursul naţional de acrobaţie aeriană de la Băneasa.
La 22 iunie 1941 Flotila 1 Vânătoare având la comandă pe Comandor aviator Romanescu Mihail era pregătită să acţioneze pe frontul din Basarabia

Grupul 5 Vânătoare comandat de Lt. Cdor. av. Miclescu Gheorghe era compus din Escadrilele 51 şi 52, dotate cu avioane Heinkel 112-B-1 şi Escadrila 53 cu avioane Hurricane.
Escadrila 51 Vânătoare
Comandant - Cpt. av. Trandafirescu Virgil
Piloţi Lt. av. Stătescu Tiberiu, Lt. av. rez. Lascu Ion, Slt. av. Moscu Teodor, Slt. av. rez. Istrăteanu Ion, Slt. av. Smeu Constantin, Slt. av. Soare Ion, Slt. av. Cârciuvoianu Vasile, Slt. av. rez. Băjenaru Ion, Adj. av. Condruţ Anghel, Adj. av. Popescu Ion, Adj. stg. av. Pavel Barbu, Adj. stg. av. Igescu Gheorghe, Adj. stg. av. Costache Gheorghe, Adj. stg. av. rez. Popescu Valter.

La atacul asupra aerodromului Ismail-Caraclia a decolat escadrila 51 vânătoare a căpitanului Virgil Trandafirescu. Piloţii au atacat atunci când unele I-16 încercau să decoleze. Aerodromul a fost "pieptănat". După 20 minute de foc intensiv, pe aerodrom au rămas doar fiare fumegânde. Sublocotenentul Teodor Moscu a doborât un avion la decolare şi altele două în încăierarea aeriană.

După valul întâi, bombardierele româneşti din Gruparea generalului Celăreanu au participat şi la valul doi, asupra aceloraşi ţinte. De data asta, ei au survolat Prutul la ora 12.00, acţiunile fiind nu mai puţin dramatice. Rezultate au fost surprinzătoare în prima zi de război. În aer şi pe pământ au fost nimicite peste 60 de avioane inamice, un număr impunător de tancuri şi vehicule, trenuri. Cinci puşcaşi de bord au doborât câte un avion inamic. Aviaţia română a pierdut şapte bombardiere şi un avion de cercetare. Dintre acestea, numai două echipaje au supravieţuit.

La 23 iunie 1941 a căzut în luptă primul vânător, adjutantul aviator Anghel Codruţ din Escadrila comandată de Cpt. Av. Virgil Trandafirescu.
Acţiunile piloţilor români au fost remarcate de mareşalul Ion Antonescu în ordinul nr.1 din 13 iulie 1941

Pentru a reîmprospăta memoria cinstirii Flotilei 1 Vânătoare şi a Eroilor săi cităm din "Cartea de Aur a acestei brave unităţi de aviaţie, Decretul Regal nr. 3059 din 15 noiembrie 1941: "Drapelul Flotilei 1 Vânătoare este decorat cu Virtutea Aeronautică, clasa Ofiţer pentru vitejia, dispreţul faţă de moarte şi destoinicia ce au arătat ofiţerii, subofiţerii şi trupa în luptele din Basarabia şi Odesa".

În după amiaza zilei de 16 octombrie 1941, Odessa cetatea cetăţilor cade prin lupte crâncene. Prima parte a campaniei din Războiul Sfânt, ia sfârşit pentru Flotila 1 Vânătoare, la această dată. Ea se încheie cu 4417 ore de zbor, 852 lupte aeriene, 145 avioane doborâte sigur, 18 probabile şi 47 distruse la sol.

Căzuţi pentru Patrie 10 zburători, 5 răniţi şi 2 dispăruţi. La 23 octombrie, Flotila 1 Vânătoare se reîntoarce la Pipera.
Convoaiele armatei în retragere erau amestecate cu mulţime de oameni nevinovaţi, femei şi copii, trenurile erau înţesate populaţie civilă, deşi transportau trupe şi material militar. Atacurile Grupului 5 s-au purtat în toate aceste cazuri, asupra capului coloanei, vădit condusă de organe militare.

Trenurile au fost imobilizate prin distrugerea în primul rând a locomotivelor. Se atacau pe cât posibil vagoanele platformă pe care se transporta tehnica de luptă, evitându-se vagoanele de pasageri în care era înghesuită populaţia luată ostatică.

De veghe la porţile Odessei rămâne Escadrila 51 Vânătoare comandată de cpt.av Trandafirescu Virgil.
După dezastrul suferit
de armatele germane,române,ungare şi italiene în iarna 1942-1943 în cotul Donului şi la Stalingrad, germanii plănuiau o ofensivă.

În acel timp, linia frontului se stabilizase în sud pe aliniamentul Izium-Stalino-Voroşilovgrad-Taganrog, zonă în care urma să acţioneze Flota 4 Aeriană Germană, comandată de Feldmareşalul Von Richthofen şi Corpul Aerian Român comandat de Generalul de Escadră Gheorghiu Ermil.

Comandamentul german, apreciind lupta purtată de unităţile de vânătoare română care avuseseră succese răsunătoare, a cerut guvernului român să trimită o parte din aceşti străluciţi piloţi pe front. Urmau să lupte încadraţi în formaţii de luptă germane, care erau dotate cu avioane noi, prevăzute cu armament evoluat.

Piloţii români urmau să fie încadraţi în Grupul 7 Vânătoare avioane Messerschimit 109-G şi să lupte într-una din formaţiile germane, care era vestită prin succesele ce le obţinuse în luptele purtate, în Flotila Udett.

Comandantul Grupului 7 Vânătoare devine Cpt. av. Trandafirescu Virgil.
Escadrila 43 comandant Cpt. av. Agarici Horia
Escadrila 57 comandant Lt. Av. Bătrânu Nicolae
Escadrila 58 comandant Cpt. av. Cantacuzino Bâzu Constantin

În ziua de 23 oct.1943, Grupul 7 Vânătoare ai cărui piloţi aveau un palmares bogat de victorii aeriene, dar fusese decimat în luptele ce le purtaseră până atunci a fost trimis în ţară pentru refacere şi înlocuit cu Grupul 9 Vânătoare care s-a deplasat pe aerodromul Genişesk.

În luna aprilie 1944 Flota a 15 Americană şi Marea unitate aeriană engleză 205 aflate pe bazele lor din Italia au executat 11 atacuri asupra României fiind vizate oraşele Bucureşti, Ploieşti, Câmpina, Braşov, Turnu Severin.
Grupul de vânătoare 6 IAR 80 şi Grupul 7 Messerschmitt comandat de căpitanul aviator Virgil Trandafirescu, din apărarea teritorială s-au încleştat în luptă bătându-se aprig cu vânătoarea americană spre a ajunge să atace bombardierele.

În luna mai 1944 aviaţia americană a executat 15 atacuri de zi iar cea engleză 5 bombardamente de noapte. Iată ce spunea unul dintre aviatorii americani prizonieri în România: "Aviaţia română, restrânsă dar de excepţie, cu toată puternica noastră apărare de bord şi a pazei oferită de un număr foarte mare de avioane de vânătoare de însoţire, ne cauzează multe pierderi..."

Americanii repetă şi în iunie bombardamentele asupra rafinăriilor şi instalaţiilor de la Ploieşti, pentru că 40 % din consumul de carburanţi al armatei germane provenea din România.
În ziua de 23 iunie 1944, aviaţia americană bombardează din nou Societatea Româno-Americană şi Giurgiu ca obiectiv secundar. Formaţia americană, deşi puternic însoţită de Mustanguri, pierde 6 cvadrimotoare. Din Grupul 7 Vânătoare care a decolat cu 11 avioane Messerschmitt este doborât Căpitanul Trandafirescu Virgil înălţându-se la Flotila din Cer şi sunt răniţi căpitanul Dan Scurtu, locotenentul Tudor Greceanu şi adjutantul rez. Casian Teodorescu.

Pentru eroismul de care a dat dovadă, căpitanul av. Trandafirescu Virgil a fost decorat cu:
 - Virtutea Aeronautică
 - Crucea de Fier
 - Ordinul Mihai Viteazul clasa a III a Î.D.R.nr.1888-12.10.1944
A fost înhumat cu onoruri militare în Cimitirul Militar Ghencea alături de camarazii săi, iar Doamna Trandafirescu în memoria Eroului căzut la 23 iunie 1944, a ridicat o Troiţă în curtea bisericii Sfântul Nicolae Cosâmbeşti.

Notă biografică oferită de Pr. Vasile Cristian Niţă, preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei "Faptele Credinţei"

Surse
Prof. Univ. Ion Bucurescu - Aviaţia Română pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului Vol. I; II, Editura Fast Print 1994

Revista Forţelor Aeriene Române nr. 4 - 2004
George Acsinteanu-Escadrila Albă
www.timpul.md
www.worldwar2.com
Mulţumesc deosebit pentru imaginile din arhiva familiei obţinute prin bunăvoinţa:
Doamnei Ing. Alexandrina–Virginia, fiica eroului

Domnului Ing. Mihai Trandafirescu, fiul eroului
Doamnei Elena Tomescu, rudă şi prietenă apropiată a familiei Trandafirescu.



TUDOR, Vasile

TUDOR, Vasile


Născut la 11 septembrie 1933. în localitatea Geamăna, judeţul Argeş, istoric de aviaţie, pilot sportiv de performanţă, categoria "C" de argint cu un diamant. Absolvent al cursurilor Facultăţii de istorie Bucureşti. A învăţat să zboare cu planorul pe aerodromul Geamăna-Piteşti în 1950 unde a obţinutv brevetele elementare A, B şi C, iar în anul 1951 a urmat cursurile şcolii de instructori de zbor, dar nu a profesat. În 1952 a devenit paraşutist sportiv ca în 1953 să înveţe pilotajul avioanelor pentru care a primit brevetul de pilot de turism Gr.II .

Ca performanţe de seamă se pot reţine: obţinerea brevetului internaţional C de argint în anul 1978 şi realizarea în 1981 a unui zbor cu planorul mai mare de 300 km, ceea ce a echivalat cu o probă pentru insigna C de aur cu un diamant.

Între anii 1961-1993 a participat la două concursuri de selecţie şi la mai multe de precizie a aterizării la Braşov, Craiova şi Piteşti. Precum şi la trei tabere pentru zborul la mari înălţimi. În lunga-i carieră aviatică a totalizat peste 1000 ore de zbor, pilotând 15 tipuri de planoare, 7 de avioane şi 3 de motoplanoare.

Legat puternic de aviaţia sportivă nu a precupeţit timpul şi mijloacele materiale pentru a o servi cu patimă. La mitigurile aviatice, în comentariile năvalnice pe care le face, vocea sa de stentor nici nu ar avea nevoie de microfon. Este arbitru pentru competiţiile aeronautice de tot felul.

Bântuit tot timpul de microbul aviaţiei, s-a documentat şi a obţinut o impresionantă arhivă aviatică, pe care o fructifică scriind articole în orice publicaţie are ocazia, informând astfel generaţiile prezente şi viitoare asupra faptelor şi realizările aviatorilor români. Cu timpul şi-a cizelat scrisul, publicând câteva lucrări interesante cu subiecte aviatice aşa cum sunt volumele "Ei au forţat imposibilul", "Alături de Vulturi" vol.I şi "Cpt.av.erou Al.Şerbănescu".

Temperament super vulcanic, dârz şi ambiţios, este tipul luptătorului, continuu agitat şi plin de proiecte pentru viitor. Din 1996, a depus o muncă susţinută pentru realizarea unui muzeu al planorismlui nostru la Sânpetru-Braşov. Dar nefiind sprijinit acţiunea nu a reuşit, pierzându-se documente de mare valoare.

A început să scrie pe teme de aviaţie încă din anul 1965. Colaborator al mai multor reviste de specialitate din ţară şi străinătate. Coautor al lucrării "Istoria aviaţiei române", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984 şi autor al lucrărilor:
  1. "Ei au forţat imposibilul", Editura "Start internaţional", Bucureşti, 1992;
  2. "Alături de vulturi", vol.I, Editura "Dacia", Cluj-Napoca, 1997, premiată de Muzeul Aviaţiei Române;
  3. "Alături de vulturi", vol. al II-lea, Editura "Modelism" Bucureşti, 1999, premiată de Aeroclubul României;
  4. "Un nume de legendă: cpt.av.Erou Al. Şerbănescu", Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998;
  5. "Constantin Bâzu Cantacuzino - prinţul aşilor, Editura Modelism, 2000, de asemenea, lucrare premiată de Revista de Istorie Militară;
  6. Coautor la lucrarea "G.V.Bibescu (1880-1941), pionier al automobilismului şi aviaţiei româneşti", Editura ECAS Trade SRL, Bucureşti, 2000;
  7. Fascinaţia planorismului, Editura "Tiparg", Piteşti, 2003;
  8. "Pilotul planorist Mircea Finescu" Editura Tiparg, Piteşti, 2004, coautor;
  9. Războiul aerian în România (1941 - 1944), Editura Tiparg, Piteşti, 2006;
  10. Avioanele ME-109 E în România, Editura Tiparg, 2008;
  11. Cpt.av.BÂZU Cantacuzino, amintiri şi însemnări, Editura Startipp, Slobozia, 2008, coautor.
Conform Decretului nr.492 din 30 noiembrie 1970, i s-a conferit "Medalia Muncii" ca urmare a activităţii depuse ca director de club la ICM Piteşti.

La 17 noiembrie 2005, a devenit membru de onoare al Fundaţiei "Cpt.av.erou Al Şerbănescu", de asemenea, la 5 iunie 2006 i s-a oferit "Emblema de Onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene nr. 196.

Imediat după primirea Emblemei de Onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene, reputatul istoric şi scriitor Cornel Marandiuc, în revita "Orizont Aviatic" nr. 68-69, anul VII, iunie, 2008,p.3, preciza că aceasta s-a mai acordat "istoricului de Aviaţie prof. Vasile Ristea Tudor, autor a 10 cărţi dedicate istoriei aviaţiei şi aeronauticii române, multiple articole în revistele de specialitate din ţară şi străinătate, un documentarist pertinent, mentor al multor pagini de istorie a aviaţiei prezentate în cadrul fundaţiei şi iniţiatorul - coordonatorul Concursului inteşcolar, aflat la a treia ediţie, al elevilor din şcolile care poartă nume de aviatori. Este omul care "tace şi face" modest dar profesionist, un veşnic mesager al istoriei şi aeronauticii române"

Articole, Studii şi Comunicări
Mircea Zorileanu, un erou aviator din primul război mondial, la Sesiunea de comunicări de la Govora din 14-15 decembrie 1979
Sacrificiile aviaţiei române în luptele din 1916 de pe Valea Oltului, în Sesiunea anuală de referate şi comunicări ştiinţifice a Muzeului Judeţean Argeş, Piteşti, 24-25 mai 1980
Mehedinţeanul Ştefan Protopopescu, primul aviator şi constructor militar de avioane,în "Mehedinţi, istorie şi civilizaţie, Drobeta Turnu - Severin, 1981, p.131- 147
Nicolae şi Mircea Zorileanu, doi mehedinţeni de seamă, în "Mehedinţi, cultură şi civilizaţie", Drobeta Turnu Severin, 1982, comunicare prezentată la a IV-a ediţie a simpozionului ce a avut loc la Drobeta Turnu-Severin, în 5-6 decembrie 1982, p.205
Aurel Vlaicu şi visul de a atinge imposibilul, în "Almanah Cutezătorii", 1982, p.48-49
Planorul ICAR-1, în "MODELISM", nr.1/1990
Petre Macavei - un renumit aviator şi tehnician român, în "Modelism" nr. 3 - 4,1990
Un acrobat cu aripi - planorul, în "START -2001" 1996,
Grupul 5 Vânătoare He-112, în "Aeronautica" nr.9/1996, p.1-36, bilingv română şi engleză (în colab.)
Les Heinkel 112 Roumains, în "Avions Toute l' aeronatiques et son histoire, Boulogne sur Mer, 1996, nr.38, p.40-46 (în colab.)
Dumitru (Tache) Brumărerscu inventatorul, în "Start 2001", 1996 nr.8-12, p.16-17,
Primul aviator, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, în "Revista de Istorie Militară" 1997, 4(44), p.53-55,
Aripi retezate, în "Start 2001", 1997, nr.1, p.13
Avioanele Polikarpov - U2 în România, în "MODELISM internaţional", nr.3/1998
Grigore Gafencu, observator aerian în Războiul de Întregire Naţională, în "RIM", 1998, nr.1(47)
Generalul aviator Constantin Argeşanu, în "AIMJA"VIII,1999,p.388-389
He - 114 deasupra Mării Negre, în "MODELISM internaţional" nr.3/ 2000,
Ju - 52 în România, în "MODELISM internaţional", nr.4 / 2000
Mircea Eliade şi generaţia lui de aviatori basarabeni, în Între mit şi logos, Lic.Academic "Mircea Eliade", Fundaţia "Mircea Eliade", Inst. Ştiinţe Reale USM, Chişinău, 2000, p.28-34
Sosirea misiunii aeronautice germane în România (1940), suţinută la sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice, Goleşti, 25-26 octombrie 2001
Vintilă V. Brătianu pe frontul antisovetic,în ARGESIS, studii şi comunicări, XI, Piteşti, 2002, p.373-376,
Sosirea misiunii militare aeronautice germane în România, în ARGESIS, studii şi comunicări, XI. Piteşti, 2002, p. 379-385,
Bf 109 vs Bf 109(Grupul 9 vânătoare pe frontul de vest), în AEROMAGAZIN, nr.4, mai 2002, p.25-38,
"Bâzu" Cantacuzino, prinţul aşilor (I), în AEROMAGAZIN nr.6, iulie 2002, p.15-27,
"Bâzu" Cantacuzino, prinţul aşilor (II), în AEROMAGAZIN,nr.6 octombrie 2002
Inginerul aviator Alexandru Frim, deţinut politic trecut prin reeducări, comunicare prezentată la simpozionul "Experimentul Piteşti - reeducare prin tortură, ediţia II-a, secţiunea I, Piteşti 4-6 octombrie 2002, publicată în volumul PERT 02, p.389,
Alexandru Georgescu, un mare aviator muscelean, la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Muzeului Municipal Câmpulung, 11-12 octombrie 2002
Hidroaviaţia română şi sosirea armatei roşii, comunicare susţinută la seminarul naţional "Dobrogea, Dunărea şi Marea Neagră în istoria românilor, Ediţia XIV-a, Constanţa 18-20 mai 2003, în Anuarul Muzeului Marinei Române, 2003, tom VI , p.520
Profesorul
Nicolae Leonăchescu şi marea sa iubire: Basarabia, la Societatea cultural-ştiinţifică "Stroieşti-Argeş", sesiunea de vară, 26-27iulie 2003
Evaziunile aeriene ca mijloc de rezistenţă anticomunistă, la al III-lea Simpozion Internaţional "Experimentul Piteşti, reeducare prin tortură", 26-27 septembrie 2003
Contribuţia aviaţiei la Marea Unire, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice, Goleşti, 30-31 octombrie 2003
Un avion românesc expus în SUA, în ARGESIS, studii şi comunicări, Piteşti, 2003, p.389
Despre începutul construcţiei uzinei de la Colibaşi, în ARGESIS XIII, studii şi comunicări, Piteşti, 2004, p.561,
Aviaţia română la Câmpulung - Muscel, în anul 1916, comunicare susţinută la Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Muzeului Municipal Câmpulug, 17-18 octombrie 2003
Petre Macave - un renumit aviator şi tehnician piteştean, în ARGESIS XIII, studii şi comunicări, Piteşti, 2004, p.667
1947, anul celor mai multe evaziuni aeriene, în EXPERIMENTUL PITEŞTI., 2004, p.190
Modernizarea aviaţiei militare române în Orizont Aviatic nr.26, anul III, decembrie 2004
Avioanele Breguet XIV în România, în "Orizont aviatic" nr.29, anul IV, martie, 2005, p.8-12
O escadrilă de legătură la Cotul Donului, în "Orizont aviatic", nr. 31, anul IV, mai,2005
Primul aviator al României: George Valentin Bibescu, în "Orizont aviatic" nr.33, anul IV, iulie, 2005,
Prima escadrilă română de vânătoare de noapte, în CLIPE DE VIAŢĂ: Horst Kossack. Ploieşti, 2005, p.592,
Locotenentul aviator (r ) Bâzu Cantacuzino oprit să lupte în "România în contextul internaţional la sfârşitul celui de-al doilea război mondial", studii şi comunicări, Bucureşti, 2005, p.367,
Un aviator urmaş al Goleştilor, la Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice, Goleşti, 20-21 octombrie 2005,
Dunărea, reper european al hidroaviaţiei româneşti, comunicare prezentată la Sesiunea de comunicări cu participare internaţională, Brăila, 25 - 27 mai 2005
Avioanele Bucker în România, în AEROMAGAZIN, nr.25, iunie 2006
Măsuri diabolice împotriva evaziunilor aeriene, comunicare la al V-lea simpozion internaţional, 23-25 septembrie 2005, Piteşti
Aviaţia română şi luptele din pasul Bran, în "1916 un an hotărâtor pentru istoria românilor, Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2006, p. 221-227, (33)
Cât de original a fost aviuonul IAR-80,în Orizont Aviatc, nr.55-6, Anul V, p.9
Cpt,av.erou Al.Şerbănescu, în Orizont Aviatic nr.55,56, 57, an VI, 2007, p.8
Mircea Zorileanu, maestrul aviaţiei româneşti, în Orizont XXI,, anul II,nr.VII, 2007, revista Asociaţiei culturale "Valeriu Florin Dobrinescu, Piteşti,p.10 - 14
Despre două zboruri istorie în Transilvania anilor 1918, în "Armata Română şi Ujitatea Naţională", volum editat cu prilejul sărbătoririi a 88 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Militare Române, Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti, 2008, p.90-93
Sechestrarea şcolii militare de pilotaj de la Odessa, în "1918 un vis împlinit", volum cordonat de conf.univ. dr. Gavriile Preda, Universitatea de petriol şi gaze din Ploieşti, Editura Universităţii din Ploieşti., 2008, p.242-247

Articole
Bâzu, asul nr.1, în "în "Aripi", 1991, p.9-10,
Aeronautica română şi Federaţia Aeronautică Internaţională, în "Aripi", 1991, p.11-12, (în colab.)
Aerostierii, în "Aeronautica", 1991, nr.2, p.11
Celula, în AERONAUTICA, nr.3/1992 , p.26
Lt. comandor aviator Alexandru Popişteanu, un exemplu de curaj şi sacrificiu, în "Magazin istoric", serie nouă, aprilie 1997, p.59-62,
Marina Ştirbei, prinţesa aviaţiei române, în "Magazin istoric", serie nouă, ianuarie 1998, p.73-75,
Ioan Sava un mare aviator transilvănean, partea I în "Aviaţia"nr. 9/1998
Ioan Sava un mare aviator transilvănean, partea a II-a în"Aviaţia" nr.11/1998
Pilotul Ioan Sava, un voluntar sub steagul ţării, în "Revista de istorie militară", nr. 3(55),1999
Tiberiu Vinca, în "Modelism internaţional, nr.3/2001,
The Bristol - Coandă Tractor 1912 în România, în "Modelism internaţional" nr.1/2002
Bf 109 E în F.A.R.R.în "Modelism internaţional" nr.1/2002
Bf 109 E în F.A.R.R. în "Modelism internaţional" nr.2/2002
Bu-133 Jungmeister în "Modelism internaţional" nr.3/2002
Generalul aviator Constantin Argeşanu, în "Restituiri", anul I, nr.2, martie 2003
Costică Lungulescu, un oltean devenit erou pe frontul aerian, în AEROMAGAZIN nr. 13, decembrie 2003,
Un cutezător constructor aeronautic: Vladimir Noviţchi, în "Orizont aviatic" nr.16, anul III, februarie 2004,
Un brav erou italian născut în România,în "Orizont aviatic" nr. 22. anul III, august, 2004,
Un pilot pentru 50 de tipuri de avioane, în "Orizont aviatic" nr.23, anul III, septembrie 2004,
Unul dintre primii căzuţi de pe cerul Basarabiei, în "Orizont aviatic"nr.24, anul III, octombrie, 2004
O acţiune de înalt patriotism, în "Orizont Aviatic" nr. 25, anul III, noiembrie 2004
Un plic pentru domnul Mareşal, în "Orizont aviatic" nr.27, anul IV, ianuarie 2005,
Crudul destin al unui brav aviator militar, în "Orizont aviatic" nr. 28, anul IV, februarie 2005
Aviaţia română la manevrele militare din anul 1911, în "Orizont aviatic" nr. 28, anul IV, februarie 2005,
Ovidiu (Ovizel) Atanasiu, eroul prăbuşit la Perekop - Crimeea, în "Orizont aviatic" nr.30, anul IV, aprilie 2005
Căpitanul av. Dumitru (Pufi) Popescu, în "Orizont aviatic" nr. 31, anul IV, mai, 2005,
O rusoaică a onorat aviaţia română, în "Orizont aviatic" nr. 32, anul IV, iunie, 2005,
Primul planorist român care a zburat peste Alpi, în "Orizont aviatic" nr.33, anul IV iulie, 2005,
Prima deturnare de cursă aeriană din lume, în "Orizont aviatic" nr.34, anul IV, august, 2005,
Ziua aviaţiei - 2005 la Cluj - Napoca, în "Orizont aviatic" nr.35, anul IV, septembrie 2005
Dudu Frim, în Orizont Aviatic", nr.35, anul IV, septembrie 2005,
Octav Oculeanu, un temerar al zborului românesc, în "Orizont aviatic" nr.37, anul IV, noiembrie 2005,
Lansare de carte la Rădăuţi, în "Orizont aviatic" nr.39, anul V, ianuarie 2006,
În sfârşit BÂZU a revenit acasă, în "Orizont aviatic", nr. 40, anul V, februarie, 2006
Traian Vuia un pionier al aeronauticii mondiale, în "Orizont aviatic", nr. 41, anul V, martie, 2006,
Aviatoarea Marina Ştirbei, o prinţesă printre aviatori, în Orizont aviatic, nr. 41, anul V, martie 2006,
Două surori şi o fiică aviatoare, în "Orizont aviatic" nr.42, anul V, aprilie 2006 ,
Valentina Ghinea-Delaport 1926 - 2006, în "Orizont aviatic" nr.43, anul V, mai 2006,
Un inginer aviator erou, în "Orizont aviatic", nr.43, anul V, mai 2006,
Petre Ticuşan, în "Orizont aviatic" nr.44, anul V, mai 2006,
Vinerea neagră a avioanelor IAR-80, în "Orizont aviatic" nr. 44 anul V, mai 2006, (45)
Traian Vuia, un pionier al aeronauticii mondiale, Orizont XXI, an.I, nr.IV, decembrie 2006,
România - 1945. Mitingurile aviatice şi politica discreţionară a noii conduceri politice, Restituiri. Anul V, nr. 1-2 (!4 - 15) 2007,
Bravul comandant al Grupului 1 Vânătoare, în O rizont Aviatic, nr.46 anul V,august 2006,
O escadrilă acoperită de glorie în Orizont aviatic nr.47, anul V, septembrie 2006, p.18-19,
Documente inedite referitoare la hidroaviaţia română în Anuarul Muzeul Marinei Române, 2006, Tom IX, Editura Comp. Naţ. Administraţia porturilor maritime, Constanţa 2006, p.271-273
Din istoricul şcolii de la Dudeşti-Cioplea, în Pescăruşul nr.1/25 - 2007
Un strălucit erou basarabean, în "Orizont Aviatic" nr. 51-52, anul VI, 2007
Un erou basarabean, în "Orizont aviatic" nr. 55-56, anul VI, mai-iunie, 2007p. 12,
Cât de original a fost avionul IAR-80?, în Orizont aviatic, nr.55-56, anul VI, mai-iunie 2007p.14-15
Mariana Drăgescu - aviatoare în al doilea război mondial la Simpozionul naţional "Femeia în istorie", ed-III-a Goleşti, 22 martie 2007
Concursul "eroii aviatori" Ed.II-a Buzău 2007, în Orizont Aviatic nr. 57,58, 59, p.5
Mircea Zorileanu, maestrul aviaţiei româneşti, în Orizont XXI, anul II, nr.7/2007, p.10
Un erou căzut dincolo de Dunăre, în revista "România eroică" nr.1 (34), anul XI, 2008, p.30


TECŞA, Ion

TECŞA, Ion


S-a născut la Buzău, în 18 februarie 1911, oraş din Regatul României, unde părinţii săi, Zamfira şi Petru Tecşa, găsiseră să muncească pe moşia boierului Alexandru Marghiloman, după ce plecaseră din satele lor natale din zona Teiuşului, în Transilvania, sperând într-un trai mai bun. Ion a fost cel mai mare dintre cei patru copii ai lor.

Până în 1915 îi urmează pe părinţi la Bucureşti, apoi la Bazargic (azi în Bulgaria), şi la urmă din nou la Bucuresti, unde aceştia se stabilesc definitiv, sperând că aici vor putea asigura existenţa întregii familii, mai ales că pentru România se întrezărea intrarea în Primul Război Mondial.

Copilăria şi adolescenţa îi sunt marcate de sărăcie, lipsuri, greutăţi şi boli, situaţie care se agravează tot mai mult după ce tatăl se înrolează voluntar şi pleacă în prima linie pe frontul de la Mărăşeşti, de unde, rănit în 1917, se află apoi în imposibilitate de a munci cu aceeaşi vigoare ca mai înainte.

Între 1918 şi 1930 este elev, urmând succesiv cursurile şcolii primare la şcoli pentru copiii săraci, în Bucureşti lângă Podul Lemâitre (aproape de apa Dâmboviţei, în zona cartierului Tineretului de azi) şi Malmaison la Focşani, apoi gimnaziul inferior şi superior în Bucureşti, la liceele "Sf. Sava" şi "Regele Mihai I". Datorită mijloacelor financiare insuficiente ale familiei, urmează doar 7 clase de liceu (XI clase), clasa a VIII-a (a XII-a) şi liceul terminându-le mai târziu.

Autodidact, până în anul 1933 frecventează asiduu bibliotecile gratuite, fiind atras de literatura de idei, lucrări filozofice, sociologie, psihologie, ideologiile utopiştilor şi fundamentaliştilor materialişti, de la Monroe şi Jean Jaurais, la Marx, Engels, Plehanov şi Lenin, vrând să-şi lărgească aria cunoştinţelor şi să-şi explice condiţiile de criză şi şomaj ale timpului. Participă şi la adunările socialiste tolerate sau ilegale ce se ţin în centrele muncitoreşti RMS şi CFR din cartierul Gării de Nord în care locuia, însă ideile comuniste nu-l vor stăpâni niciodată.

Între 1931-1933 lucrează intermitent ca zilier atunci când găsea, iar seara ca figurant la Opera Română din Bucureşti deşi nu avea studii muzicale, dar dotat cu o voce frumoasă de tenor. Are ocazia să participe direct la spectacole de înaltă ţinută artistică alături de mari dirijori, interpreţi, regizori şi coregrafi ai vremii, urmărindu-i în intimitarea vieţii lor de dincolo de rampă sau în atelierele de creaţie, fapt ce îi va deschide lumea mirifică a muzicii culte pentru întreaga viaţă, preferând deopotrivă opera, opereta, muzica simfonică, uşoară şi populară. De asemeni, dotat cu reale înclinaţii şi spre arta scrisului, mai târziu va aşterne pe hârtie amintirile sale din perioada ca figurant la operă, cât şi din cea viitoare ca aviator, rămase însă în faza de manuscris.

Încorporat în 15 martie 1933 şi declarat "bun pentru aviaţie", din 22 martie este elevul Şcolii Militare de Pilotaj Tecuci - Escadrila a II-a Elevi. Depune jurământul în 7 aprilie 1933, iar în anul ce urmează, avansează succesiv în gradele de fruntaş, caporal, sergent, furier şi comandant de grupă.

În toamna anului 1934 este admis la examenul de admitere în Şcoala Militară de Pilotaj Tecuci. 2 ani mai târziu, în 1936, la terminarea acesteia cu medie maximă, se clasează primul dintre 100 de absolvenţi.

Obţine Brevetul de Pilot de Război No.1234 în 14 septembrie 1935, cu gradul de adjutant stagiar aviator. Este repartizat la Flotila de luptă ca pilot bombardier.

Brevetul No.42 şi Anexa la Brevet de Personal Navigant Militar, specificat fiind Mitralior-Bombardier, le obţine în 9 martie 1937.

Caracterizat de superiori: "cu experienţă, foarte serios, prudent şi bun pedagog", transferat la Centrul de Instrucţie Aeronautic Pipera-Bucureşti, în activitatea de după anul 1937, i-a fost încredinţată misiunea de instructor de zbor pentru piloţii tineri veniţi în unitate.

Pilot în zborul instrumental pregătit la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, între 1 iulie 1941 şi 20 aprilie 1942, activează în Escadrila 114 Legătură, pilotând avioane Fleet F-10G şi Fiesler Storch, primind misiuni de comandament în folosul Guvernământului Basarabiei, transportând materiale, curieri, poştă, bolnavi.

Încadrat în 21 aprilie 1942 la Escadrila 21 Observaţie a Flotilei 1 Informaţii-Iaşi, execută pe frontul de est pe un avion IAR-39 misiuni de recunoaştere pentru descoperirea trupelor şi mijloacelor de luptă inamice îndreptate spre front, punctele de aglomerare, fotografierea obiectivelor şi reglaje ale tirului artileriei proprii.

Se angajează în 5 lupte aeriene cu aviaţia de vânătoare în timpul executării unui număr de 29 misiuni, confruntându-se cu puternice baraje ale artileriei antiaeriene. Într-una din misiuni, avionul îi este lovit, iar grav avariat de artileria antiaeriană, este nevoit să aterizeze forţat în propriile linii.

Evenimentele de la 23 august 1944 îl găsesc pe aerodromul de la Gherăeşti, lângă Bacău, de unde cadrele militare se refugiaseră, când în condiţiile în care trebuia să se ferească atât de ruşi cât şi de nemţi, decide pe propria răspundere în zilele de 23-26 august să evacueze 18 avioane tip IAR-39, cât şi întregul material tehnic al escadrilei, armament de bord, scule, piese de schimb, muniţii, echipament de zbor, şi altele, care pe calea aerului, le aduce pe aerodromul de la Pogoanele. Ajuns la Pogoanele, se oferă voluntar în 26 august 1944 să execute un zbor de comandament până la Bucureşti pentru a transporta un ofiţer din Marele Stat Major al Armatei cu un mesaj şi documente secrete de mare importanţă ce trebuiau predate la Cancelaria Palatului Regal. Cu un zbor la rasul solului, pentru a nu fi reperat de vânătorii germani, aterizează lângă comuna Brăneşti, aproape de Bucureşti, iar de aici, cu o motocicletă de împrumut, l-a transportat pe valorosul curier până la Palatul Regal din Calea Victoriei, după care, întors la Brăneşti, de asemeni la rasul solului, revine la Pogoanele.

Pentru faptele de arme din timpul celui de Al II-lea Război Mondial, este medaliat, primind distincţiile: Medalia Aeronautică clasa III-a, Brevet 634, Decret Regal 2720 din 14 octombrie 1942; Ordinul "Virtutea Aeronautică" clasa Crucea de Aur cu Spade, în 26 iulie 1946, iar ulterior, Medalia "Steaua Republicii Populare Române" clasa V-a, Brevet de Stat RPR nr.275 din 5 mai 1965.

După terminarea războiului activează în cadrul Institutului Aerofotogrametric Bucureşti, executând misiuni de fotografiere a teritoriului României, pilotând un avion Foke-Wulf 189 cu dublu fuselaj.

În septembrie 1946 este trecut "din oficiu" cadru disponibil datorită directivelor de epurare ale cadrelor armatei dictate de noul regim comunist instalat la putere.

În întreaga activitate de 11 ani ca personal navigant, între anii 1935-1946, adună aproape 1800 ore de zbor, pilotând peste 20 tipuri avioane mono şi bimotor.

Rămas fără serviciu şi meseria care îi fusese mai presus de orice, nevoit să plece de la statutul de necalificat, desfăşoară mai întâi până în anul 1961 când este pensionat la vârsta de 50 ani, şi ulterior până în anul 1975 când se retrage din orice activitate profesională, activităţi modeste ca: vânzător, contabil, achizitor, merceolog, brigadier, iar în final cea de tehnician, după ce experienţa sa profesională acumulată în anii de muncă îi este echivalată. Ca tehnician, are ocazia să ocupe postul de şef de birou, ultimul loc de muncă din anul 1975 fiind la Trustul de Construcţii pentru Imbunătăţiri Funciare - TCIF Bucureşti.

După anul 1990, ca aviator în rezervă, este avansat la gradul de Căpitan aviator şi admis în rândurile ofiţerilor superiori. În această calitate se alătură veteranilor aviatori, iar în organizaţia pe care aceştia au constituit-o, intitulată, Asociaţia Naţională a Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautică" - A.N.C.O.V.A. Bucureşti, împreună cu generalii de aviaţie în rezervă, Negrescu, Burloiu şi Gavriliu, participă la acţiuni ce vizau repunerea în drepturi a tuturor aviatorilor cu statutul de veterani şi eroi de aviaţie. În organizaţie, îndeplineşte un timp funcţia de secretar.

Din iniţiativa lui şi din contribuţia sa bănească este ridicată în anul 1998 şi sfinţită în 28 mai 2000, în interiorul Cimitirul Sfânta Vineri Bucureşti, lângă Capelă, o placă comemorativă cioplită în marmură, cu cruce deasupra, dedicată tuturor eroilor aerului înmormântaţi în acest cimitir. Astfel a considerat el să-şi manifeste gratitudinea faţă de camarazii aviatori, veterani ai celui de Al II-lea Război Mondial.

Se stinge din viaţă la Bucureşti, în 15 septembrie 2002, la venerabila vârstă de 91 ani, mormântul său fiind în Cimitirul "Sfânta Vineri" Bucureşti.

Doina Anca Rădoi-Dâmboianu, nepoată de soră.
(Fotografie din arhiva personală.)


TICULESCU, Nicolae

TICULESCU, Nicolae


S-a născut pe 14 Martie 1904 în com. Cătruneşti (Ilfov) fiind singurul copil al lui Mihalache şi al Anastasiei. Visul copilăriei sale a fost să ajungă aviator. O dovadă ca dorinţa aceasta a fost de când era copil este şi faptul ca în clasa a IV-a primară, când li s-a dat elevilor la ora de compunere să-şi scrie fiecare biografia, în încheiere el scrie cu caractere apăsate: "vreau sa mă fac aviator". Şi s-a făcut.

Termină şcoala primară în Bucuresti, apoi urmează Liceul Militar din Craiova. In Sept.1924 dă examen şi este admis ca elev al Şcolii Militare de Infanterie. Avansat sublocotenent activ la 1 Iulie 1926 şi repartizat la reg. 39 infanterie, îl găsim în acelaşi an admis la Şcoala de pilotaj de la Tecuci. Sufletul lui dorea să-şi împlineasca visul. De la aceasta data începe cariera lui de zburător.

A primit brevetul de pilot militar Nr. 645 pe 12 octombrie 1927. Termina cursurile Şcolii de pilotaj, la practica zborului manifestând aptitudini excepţionale.

La 10 Mai 1930, sublocotenentul Nicolae Ticulescu, este avansat locotenent. In Octombrie acelaşi an vine la Flotila de luptă Pipera şi este repartizat la Escadrila 2 Vânătoare, comandata de Cpt. Eugen (Puiu) Pârvulescu.

În anul 1933 obţine şi brevetul de observator aerian militar Nr. 712 din 31 Aug.

Pe parcursul activităţii a recepţionat, pe lângă alte tipuri de avioane, 35 de avioane de vânătoare PZL si Gourdou (este menţionat în brevetul prin care i s-a acordat Virtutea Aeronautică, cls. Crucea de Aur).

  • În iulie 1934 este numit, împreună cu Cpt. Pârvulescu, în comisia de recepţionare a avioanelor de vânătoare P.Z.L 11B, din lotul 5, sosite cu trenul din Polonia. Recepţia are loc la Flotila de luptă Pipera, avioanele cu numerele 22, 45, 48 si 50 sunt recepţionate de lt. Ticulescu. Cu avionul nr. 45 se execută în plus zboruri pe spate, acesta fiind dotat cu un rezervor suplimentar pentru un astfel de zbor. Alte 5 avioane sunt recepţionate de Cpt. Pârvulescu.
  • În decembrie 1935 se afla la Escadrila de Experienţe Pipera, face parte din comisia de recepţie a avionului ICAR Acrobatic.
  • În iunie 1936 se afla la fabrica IAR Braşov ca pilot de încercare pentru prototipul avionului IAR-PZL P-11F. Execută zboruri pentru punerea la punct şi determinare performanţe prototip Nr.1 si 2 ale avionului IAR-PZL P-11F.
  • La sfârşitul lui septembrie 1936, cpt. Av. Oprişan Mihail si lt. av. Ticulescu Nicolae, fac recepţia calitativă a avioanelor Klemm 35 în Germania
  • Pe 4 octombrie 1936 a executat probele de maneabilitate pentru avioanele Klemm 35, centraj, acrobaţie la Escadrila de Experienţe - Nr.3 YR-AEN; Nr.4 YR-AES; Nr.5 YR-AET; Nr.6 YR-AEU.

Cu un organism foarte robust, rezistent fizic, ar fi zburat toată ziua, deseori împingând zborul acrobatic până la extrem. Lt. Cdor. Paclea îi scrie rândurile următoare în agendă, în ian. 1935: "Bunului zburător Lt. Ticulescu Nicolae cu rugămintea expresă de a nu mai face acrobaţie jos!"

În Escadrila 2 Vânătoare ajunge sa fie ajutorul comandantului, Cpt. Pârvulescu caracterizandu-l astfel:

"- Cultura generală şi de specialitate puse întru totul la punct
- Serios. Duce cu pricepere la bun sfârşit ceea ce are de îndeplinit
- Disciplinat, muncitor cu o aleasă educatie militară
- Este ajutorul comandantului de escadrilă, însărcinare de care se achită conştiincios şi cu pricepere, meritând toată încrederea
- Cu excepţionale calităţi de zbor, zboară oricând, pe orice, cu patimă şi fără răgaz. Emerit pilot de vânătoare. Face faţă primelor rânduri ale acestora.
- Bun instructor si pedagog
- I se poate încredinţa oricând manşa unei escadrile
- Bun cu subalternii este autoritar atunci când nevoia o cere. Foarte bun camarad.
- Merită cu prisosinţă a avansa"

În Sep. 1936 Principele Nicolae înfiinţează, pe lângă Flotila de Luptă Pipera, prima escadrilă de asalt din care va face parte si Lt. Ticulescu, alături de: Lt. Cdor Mihail Pantazi, Lt. Cdor. Traian Paclea, Cpt. Gheorghe (Gogu) Ştefănescu si Lt. Anton Ştefănescu.

Câteva din manifestaţiile aeriene ale timpului la care a participat executând zboruri de acrobaţie în escadrila militară de la Flotila Pipera condusă de Cpt. Eugen (Puiu) Pârvulescu, prezentări de avioane în zbor acrobatic, simulări de lupte aeriene, etc.:

  • 21 iulie 1934 Pipera - demonstraţii de lupte aeriene între 3 avioane: Gh. (Gogu Ştefănescu pe P.Z.L, Al. Papană pe I.A.R. si N. Ticulescu pe Gourdou
  • 30 iulie 1934 Craiova - acrobaţie în formaţie: Lt. N. Ticulescu, Adj.-sef M. Giossanu, O. Penescu
  • 26 aug. 1934 Braşov - Prezentare a 3 avioane de vânătoare I.A.R.: Cpt. Ath. Georgescu, Lt. N. Ticulescu, Adj.-sef M. Giossanu
  • 11 mai 1935 Bucureşti - zbor in escadrilă acrobatică de la Flotila Pipera, avioane P.Z.L.
  • 21 iunie 1935 Pipera - prezentare în zbor acrobatic a avionului de vânătoare P.Z.L. 11B
  • 21 iulie 1935 Inaugurarea Monumentului Aviatorilor
  • 29 sep. 1935 Craiova - zbor în escadrilă acrobatică de la Flotila Pipera, avioane P.Z.L.
  • 28 oct. 1935 Băneasa - zbor în escadrilă acrobatică de la Flotila Pipera, avioane P.Z.L.
  • 1 iunie 1936 Băneasa - zbor în escadrilă acrobatică de la Flotila Pipera, avioane P.Z.L.
  • 21 iunie 1936 Craiova - acrobaţie în formaţie, Escadrila Albastră cu avioane I.C.A.R.: Lt. Gh. Pienescu, Lt. N. Ticulescu, Lt. Popescu Dumitru
  • Concurează pentru Cupa Ionel Ghica in 26 Mai 1934, pe avion Potez XXV, în echipaj cu observator Lt. Al. Tatius.
  • A mai concurat pentru Cupa Carol al II-lea (turul României)

Pe 11 octombrie 1936 în cadrul manevrelor de la Lugoj, dupa terminarea misiunii, în timp ce se întorceau în formaţie către bază, are loc accidentul fatal pe raza comunei Belinţ, jud. Timis.

"Mai aveau de parcurs circa 15 km, cand avionul pilotat de încercatul locot. G. Pienescu se desprinde din formaţie şi când încearcă să revină, ciocneşte avionul pilotat de locotenentul aviator Nicolae Ticulescu. Ambele avioane se prabuşesc prinzând sub ele pe ambii piloţi." (fragment din ziarul Universul din 5.11.1936)

Au fost transportaţi cu arsuri grave la Spitalul din Lugoj unde Lt. Pienescu a decedat în aceeaşi zi. Dupa trei săptămâni de suferinţă, la 1 nov. 1936, a decedat şi Lt. Nicolae Ticulescu.

În 1930 a mai avut un accident grav: executând zbor de acrobaţie la mica înălţime, cu un avion SPAD 61, avionul intră în vrie şi se înfige în pământ. A suferit fracturi la picior şi coaste. A fost înmormântat cu onoruri militare la cimitirul Sf. Vineri din Bucureşti.

Pentru meritele sale a fost distins cu:

  • Ordinul Virtutea Aeronautică, cls. Crucea de Aur
  • Ordinul Sf. Sava cls.V

Cu câţiva ani înaintea decesului, a luat un căţeluş de la frizeria unde se tundea şi l-a botezat SPAD (cum altfel?). Deşi nu-şi mai văzuse stăpânul de mai bine de 3 săptămâni (era internat la Lugoj), după ziua decesului, acesta a simţit, a înţeles ce s-a întâmplat şi a refuzat mâncarea si apa, urmându-şi astfel stăpânul...

[biografie şi fotografie obţinute prin amabilitatea Dlui Alexandru Creţeanu, nepotul lt aviator Nicolae Ticulescu]



TINCU, Dumitru C.

TINCU, Dumitru C.


S-a născut la 03 Septembrie 1932 în municipiul Iaşi. A absolvit Liceul Naţional din Iaşi şi concomitent, Şcoala de Planorişti din Iaşi, devenind apoi elev al Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie de la Tecuci pe care a absolvit-o la 23 August 1952, cu gradul de locotenent aviator.

A fost repartizat la Regimentul 49 Aviatie Vânătoare-Bombardament Ianca Sat judeţul Brăila, unde a avut funcţiile de pilot, pilot major şi comandant de patrulă, până în anul 1954.

Regimentul Ianca Sat a fost primul regiment din Romania unde s-a zburat cu avioane cu reacţie.

Pe data de 26 Iunie 1951 a avut loc primul zbor cu reacţie în România, acesta fiind efectuat cu un avion YAK-23 Flora de catre căpitanul Aurel Raican. Unitatea din Ianca este cunoscută ca "leagănul aviaţiei reactive" din România.

În anul 1954 Dumitru Tincu, avansat la gradul de căpitan, a fost trimis în fosta Uniune Sovietică pentru a urma cursurile Academiei de Aviaţie de la Monino - Moscova.

În anul 1958, după absolvirea Academiei de Aviaţie, a fost reîncadrat în Regimentul 49 Av.V-B (U.M.01918), unde a ocupat poziţia de navigator şef al regimentului.

Având aceiaşi funcţie, în anul 1961 a fost înaintat la gradul de locotenent-comandor, iar în anul 1965, la gradul de căpitan-comandor şi totodată - în acelaşi an - împreună cu tot efectivul regimentului a fost mutat de pe aerodromul Alexeni pe aerodromul Ianca.

Facând dovada unei foarte bune pregătiri, încă din anul 1961 obţine calificarea de instructor şi de pilot clasa I-a pe avionul MiG-15, în anul 1970 a fost înaintat la gradul de comandor şi promovat în funcţia de locţiitor pentru zbor al comandantului de regiment pentru ca, în anul 1980, să fie numit instructor şef al aviaţiei din Divizia 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului al cărui comandament se afla la Ploieşti.

În cadrul Regimentului 49 Av.V-B, cu foarte bune rezultate şi calificative, Dumitru Tincu a participat la exerciţiile şi aplicaţiile desfăşurate anual, fie cu alte categorii de aviatie, fie cu marina militară ori cu trupele de uscat. Totodată, ca instructor de zbor şi navigator-şef, a contribuit la pregătirea şi formarea mai multor serii de ofiţeri aviatori încadraţi în regiment sau provenind direct din şcoala de ofiţeri, fie mutaţi din alte unităti de aviaţie.

În intreaga sa activitate, în decursul a 30 de ani (1952 - 1982), Tincu Dumitru a pilotat un număr de 12 tipuri de aeronave, dintre care 3 tipuri de planoare şi 9 tipuri de avioane, totalizând un număr de 2781 ore de zbor. În acelasi timp, nu s-a confruntat cu evenimente deosebite, iar cele două aterizări forţate înregistrate au fost urmarea unor defecţiuni tehnice, pe care le-a rezolvat cu calm şi profesionalism, salvându-se pe sine, dar şi aparatul de zbor.

Pentru meritele sale a fost distins cu mai multe ordine şi medalii, între care Ordinul "Meritul Militar" clasele III, II şi I.

În luna decembrie a anului 1982, la împlinirea limitei de vârsta ca personal navigant, comandorul aviator Tincu C. Dumitru a fost trecut la pensie, stabilindu-şi domiciliul în Bucureşti.

Bolnav de inimă, dupa o scurtă suferinţă, la data de 15 decembrie 2000, comandorul (r) Tincu C. Dumitru a decolat către camarazii din Flotila din Cer, fiind înmormântat la cimitirul Ghencea Militar, Bucureşti.



ŢARĂLUNGĂ, Ion

ŢARĂLUNGĂ, Ion


Data şi locul naşterii: 22 august 1928, Tecuci, jud. Galaţi (fost judeţul Tecuci);

Studii: Liceul Comercial, Galaţi şi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti, secţia pictură, promoţia 1955; ca elev al pictorilor Adam Bălţatu, Samuel Mutzner, Ion Marcic şi Costel Ioanid; este primit în Uniunea Artiştilor Plastici; debutează la Expoziţia anuală de la Sala Dalles, cu patru lucrări de pictură;

1956 - intră în serviciul Armatei, la Studioul de Arte Plastice, ca reporter militar;

1962 - asistent universitar la Facultatea de Desen a Institutului Pedagogic Bucureşti, predă pictură şi desen;

1972 - asistent universitar la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti.

Expune în majoritatea expoziţiilor bienale, anuale, municipale, ocazionale; în expoziţiile oficiale şi de grup ale Armatei, în ţară şi peste hotare: Jugoslavia, Ungaria, Polonia, Rusia Sovietică; participă la expoziţiile de grup ale Studioului de Arte Plastice al Armatei cu: 40 lucrări de pictură şi grafică în 6 expoziţii în Bucureşti şi cu 46 lucrări de grafică la 6 expoziţii itinerante în 42 de localităţi; expune în grupuri organizate de U.A.P., în: Bucureşti, Giurgiu, Turnu Severin, Roman, Botoşani, Piatra Neamţ; expoziţii personale de grafică - deschise în instituţii de cultură ale Armatei, unităţi
de învăţământ, operative, la Academia Militară, Bucureşti şi pe toate aerodroamele ţării, în special la: Ploieşti, Bacău, Buzău, Tecuci; expune lucrări în institute de învăţământ superior tehnic şi medical din Bucureşti; a organizat expoziţii personale de pictură, în: Bucureşti, Buzău, Tecuci, Tulcea, Deveselu, Caracal, Piteşti, Constanţa.

1974 - reîncadrat la Studioul de Arte Plastice;

1989 - pensionat (luna noiembrie);

1999, 3 septembrie - moare la Bucureşti; este înmormântat în cimitirul "Sf. Vineri".

Ion Ţarălungă s-a născut si a copilărit la Tecuci, lângă aerodrom. Iubind aviaţia, a petrecut mult timp printre avioane si piloţi, avand astfel ocazia de a cunoaste in special piloţii de vanatoare care au participat apoi la război. A iubit marina, trăind adolescenţa langă nave la Galaţi. A mai iubit locomotivele, pasiune moştenită de la tatăl său, mecanic de locomotivă. Cele trei pasiuni ale lui Ion Taralunga s-au reflectat pe deplin in schitele si picturile sale, ce au impodobit peretii unităţilor militare de aviaţie, marinţ, muzeul aviatiei si cel al marinei, dar şi in colecţii particulare.

A efectuat cercetare in arhive, doar pentru a afla raspunsuri la anumite evenimente neclare si pentru a indrepta neadevarurile scrise de pretinsi istorici. A devenit in scurt timp o adevarata enciclopedie istorică.
Tabloul "1 august 1943"
Tabloul "1 august 1943"


ŢÂRULESCU, D. Aurel-Vlaicu

ŢÂRULESCU, D. Aurel-Vlaicu


Născut în comuna Măxineni, judeţul Râmnicul Sărat, la 31 august 1913, fiul lui Dumitru, funcţionar fiscal (decedat în anul 1919) şi al Ioanei, născută Manolache, rămasă văduvă, fără nici o avere şi cu 9 din cei 12 copii născuţi - trei muriseră de mici - cel mai mare având 18 ani.

După moartea tatălui, mama a fost împroprietărită cu câteva pogoane de pământ. Fiind într-o regiune săracă, nesănătoasă, de baltă dar şi secetoasă, deşi familia muncea din greu, inclusiv copiii de 5-6 ani, pământul nu a produs atât cât era necesar pentru un trai decent. Cu mari greutăţi şi sacrificii mama a reuşit să-i trimită la şcoala primară din sat pe toţi copiii. În continuare, toţi cei şapte copii rămaşi în viaţă au reuşit să urmeze diferite şcoli secundare, dar numai cu ajutorul unei surori a mamei, cu burse de la stat şi cu ajutor din partea orfelinatului.

După şcoala primară, între anii 1926-1933 urmează cursurile Şcoalei Tehnice a Aeronauticei "Aurel Vlaicu" din Mediaş, unde beneficiază de gratuitate din partea statului. Şcoala pregătea personal tehnic pentru aeronautică, în special pentru aviaţie. Pentru aceasta, în afara cursurilor teoretice se făcea practică în atelierele şcolii, în mai multe meserii: tâmplărie, ajustaj, mecanică (motoare de aviaţie şi auto), electicitate, radio T.F.F.

După absolvire a fost propus pentru Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie, dar nu a avut cei 5000 de lei care reprezentau taxa şcolară. Astfel, în toamna anului 1933 se prezintă la Flotila I Aviaţie Iaşi, pentru a-şi satisface serviciul militar cu termen redus, timp de 1 an.

În vara anului 1934 reuşeşte să procure (cu împrumut de la rudenii şi de la un foarte bun prieten) cei 5000 de lei şi se înscrie la examenul de admitere la Şcoala de Ofiţeri de Aviaţie - secţia mecanică, la care reuşeşte.

La sfârşitul anului I face o practică de 30 de zile la Şcoala de ofiţeri de aviaţie, în atelierele şi laboratoarele arsenalului aeronautic de la Cotroceni. În această perioadă, împărţiţi pe echipe, împreună cu colegii, au demontat, curăţat, revizuit parţial şi general şi montat motoare de avioane răcite cu aer şi cu apă. Au montat apoi motoare reparate de bancul de probă, le-au controlat funcţionarea şi măsurat puterea. A urmat apoi montarea acestora pe avion, cu probele de funcţionare cerute. Au trecut apoi la atelierele de construcţii şi reparaţii de celule de avion, unde au urmărit întregul proces de fabricare a elementelor celulei: lonjeroane, nervuri, traverse de plan şi fuselaj, diagonale, etc.. A urmat îmbrăcarea planurilor şi fuselajului cu placaj sau cu pânză, la emailitarea şi vopsirea îmbrăcămintei şi la asamblarea tuturor elementelor celulei. A urmărit întregul proces de fabricare a elicelor de lemn precum şi echilibrarea acestora.

Termină cursurile acestei şcoli la 1 iulie 1937, ultimii doi ani îi face la Bucureşti, la secţia mecanică. În aceşti ultimi doi ani de şcoală în afara cursurilor de cultură generală şi militară a urmat şi cursuri de specialitate: metalurgie, tehnologia materialelor, termodinamică şi motoare de avioane, aerodinamică şi construcţii de avioane, aerostatică şi construcţii de baloane, automobile, armament, muniţii şi bombe avion, instrumente de bord, devize şi scripte tehnice, maşini-unelte, scule şi utilaje, pulberi, explozivi şi balistică interioară, T.F.F. şi radio-goniometrie. Pe lângă cursurile teoretice, câte trei jumătăţi de zi pe săptămână aveau aplicaţii practice în ateliere. Fiecare echipă de câte 3 elevi primea câte un motor pe care trebuia să-l repare şi să-l predea în stare de funcţionare, cu încercările care se presupuneau la bancul de probă. La sfârşitul anului II face practică timp de o lună la Uzinele I.A.R. din Braşov (ulterior Oraşul Stalin). Practica se făcea sub îndrumarea comisiei militare de control din fabrică. În această perioadă a urmărit întregul proces tehnologic de fabricare a motoarelor şi a celulelor de avion.

La 1 iulie 1937 este înaintat la gradul de sublocotenent mecanic de aviaţie şi este repartizat la Flotila I Bombardament din Braşov. Rămâne la această unitate până la 9 martie 1940, având funcţia de ofiţer mecanic escadrilă şi pentru scurt timp ajutor al şefului serviciului tehnic al unităţii. În această calitate răspundea de buna funcţionare şi întreţinere a materialului volant, rulant şi a întregului utilaj tehnic al subunităţii. Organizează şi conduce planul de revizii periodice (parţiale şi generale) a materialului volant. Răspundea de alimentarea cu combustibil şi lubrifianţi, precum şi de aprovizionarea cu piesele de schimb necesare. Făcea recepţia de zbor a materialului ieşit de la reparaţie sau nou venit în unitate. În restul timpului funcţiona ca profesor sau instructor la diferitele şcoli de specialitate din cadrul Flotilei - servanţii şi mecanicii de avioane, armuriereii, electricienii şi radio-telegrafiştii.

La 20 august 1939 se căsătoreşte cu Elena Vântoiu, (fiica lui Radu Vântoiu, primarul comunei Zărneşti şi a Iuditei Vântoiu) cu care are un fiu, Radu. Soţia, absolventă a Liceului de fete "Principesa Elena" din Braşov a lucrat ca învăţătoare suplinitoare la Şcoala Elementară de 4 ani din Zărneşti şi apoi la primărie, unde a fost ofiţerul stării civile.

La începutul lui septembrie 1939 Germania atacă Polonia. O parte din forţele aeriene poloneze se refugiază în ţara noastră. Avioane de bombardament bimotoare de tipul "LOS" sosesc pe aeroportul Băneasa. Ca urmare a unei convenţii dintre guvernele român şi polonez, avioanele refugiate din Polonia urmau să fie cedate României. Ministerul Aerului şi Marinei a numit comisii de tehnicieni militari care să verifice, trieze şi să pună în stare de funcţiune aceste avioane. Fiind numit într-o astfel de comisie, Aurel-Vlaicu Ţârulescu este detaşat la sfârşitul lunii septembrie 1939 pentru două luni la Aeroportul Băneasa. Împreună cu câţiva aviatori şi tehnicieni polonezi refugiaţi a făcut inventarierea avioanelor şi a altor materiale tehnice de aviaţie, pe care le-au revizuit, reparat şi pus în stare de funcţionare.

Este mutat apoi la Flotila II Bombardament Buzău, dar fiindcă această unitate avea un grup în Braşov, a rămas aici până la 10 mai 1941 când se mută efectiv la Buzău şi unde este înaintat la gradul de locotenent mecanic.

Deoarece în această perioadă aviaţia începe să fie dotată cu avioane şi motoare de tip nou, este trimis pentru două luni, alături de mulţi alţi colegi, la o şcoală de specializare şi perfecţionare tehnică în motoare la "Centrul de instrucţie al aviaţiei" de la Pipera, Bucureşti.

În 1941, timp de patru luni este pe front la Tarutino în Basarabia cu grupul I din Flotila II Bombardament, dar, ca ofiţer mecanic de escadrilă, nu a participat la lupte. Apoi, grupul de bombardament având materialul uzat, intră în refacere şi vine pentru scurt timp cu garnizoana la Tecuci.

Între anii 1941-42 a urmat o şcoală de specializare tehnică la Uzinele I.A.R. din Braşov.

Iulie 1942- martie 1943 face parte, cu gradul de locotenent, din Baza Flotilei II Bombardament Tecuci, fiind şef al serviciului tehnic al unităţii şi pentru scurt timp ofiţer mecanic de grup la Grupul II Bombardament. În această calitate conduce întreaga activitate tehnică a unităţii. Face recepţia tuturor materialelor tehnice intrate în unitate precum şi a avioanelor ieşite din reparaţie. Totodată a făcut parte şi din comisia pentru anchetarea accidentelor de avion şi auto, ceea ce presupunea o excelentă cunoaştere a materialului respectiv, a modului de funcţionare.

Martie 1943 - decembrie 1946 este mutat în Baza Aeriană Regională nr. 1 Cristian - Braşov, unde funcţionează ca şi comandant al companiei de ateliere C.F.R. care dispuneau de trenuri (ateliere ce deserveau unităţile de aviaţie deplasate), ca şef al secţiei II motoare de avion şi piese de schimb. La 8 XI 1944 obţine gradul de Căpitan mecanic.

În august 1947 este trecut în cadrul disponibil al armatei conform legii nr. 433/1946, având toate drepturile cuvenite gradului încă un an. A locuit în continuare la Cristian până în aprilie 1947, când a fost nevoit (după decesul socrului) să se mute la Zărneşti.

În iulie 1947 se angajează la Fabrica de Hârtie din Zărneşti, apoi la fabrica de Celuloză şi Hârtie "Nicolae Bălcescu", unde a ocupat diferite funcţii administrative până în anul 1950, când este numit şeful secţiei Pregătirea Lucrului, datorită pregătirii sale tehnice.

La începutul anului 1951 odată cu înfiinţarea secţiei de reparaţii capitale, pe lângă celelalte funcţii administrative organizează şi conduce această secţie. Din anul 1952 până în 1954 este şef al acestei secţii de reparaţii capitale. Apoi este numit şef al secţiei de "Devize şi Proiecte" din aceeaşi fabrică, până în 1973 când se pensionează.

După pensionare rămâne în Zărnesti alături de familie. În 1988 îşi pierde unicul fiu, decedat în urma unui stop cardiac.

În 26 martie 1996 trece în nefiinţă şi este înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox din Zărneşti. A purtat numele de Aurel Vlaicu, în amintirea primului zburător de excepţie al românilor, fiind născut în anul în care Aurel Vlaicu s-a prăbuşit la Băneşti, Câmpina.

[biografie reconstituită de Angela-Romana Ivănoiu după actele personale şi completări aduse de Radu Ţârulescu, nepot - Braşov, februarie 2011]


Distribuie pagina pe...
© 2003 - 2019 Aspera ProEdu. toate drepturile rezervate. realizat de bratech.ro
Vanzare case, apartamente, terenuri, inchiriere garsoniere, spatii comerciale