site realizat din iniţiativa şi cu spijinul Fundaţiei Aspera ProEdu

pagină de istorie, tehnică şi educaţie aviatică română
 
pagina principală
contribuţiile d-voastră »
publicaţii »
învăţământ aviatic »
idei de start
asociaţii şi fundaţii »
dicţionar de personalităţi
dicţionar de termeni
link-uri utile
hartă site
contact
cartea de oaspeţi
forum

Noutăţi

29 noiembrie 2020
Portret - POPTEANU, Traian

Descarca Adobe Acrobat Reader Descarca WinRAR

Vizitatori unici:
550064


Dicţionar de personalităţi


litera


DAMIAN, Dumitru

DAMIAN, Dumitru


Vrie fatală
Adj. Şef av. Dumitru Damian s-a născut în anul 1902 în comuna Bistreţu, judeţul Dolj. A plecat la 14 ani de acasă şi s-a angajat în industria petrolieră, de unde, prin anii 1920, a fost recrutat pentru aviaţie, apoi a făcut şcoala de pilotaj şi a fost brevetat în 1926 ca Pilot Militar brevet nr.541/2 septembrie 1926.
Până la accidentul fatal din 12 septembrie 1936, a mai suferit un accident, la 7 octombrie 1933, când avionul Potez XXV, pe care îl pilota, a capotat.

12 septembrie 1936
La ora 7,00, a decolat de pe aerodromul de la Buzău cu avionul Milles Hawk nr.10, aparţinând Scolii de Perfecţionare. În acea perioadă era elev la Şcoala de Perfecţionare, secţia Vânătoare şi zborul făcea parte din programul zilnic.
În dimineaţa aceea, avea misiunea de a executa un zbor de acrobaţie cu ture de vrie pe dreapta şi pe stânga, de la înălţimea de 1700 metri.
Starea atmosferică era: vânt de la nord, cu 0,6-1,7 m/s; nebulozitate: 7/10; plafonul norilor: 1700 m.
La 1700 m altitudine, pilotul a început antrenamentul cu o vrie pe dreapta, executând trei ture, după care l-a redresat fără a-l aduce la orizontală - moment din care motorul a calat. S-a angajat de la 1700 m pe verticală şi a intrat în pământ. Locul impactului cu solul a fost la 3 Km nord de aerodrom, lângă fabrica de bazalt, avionul distrus, pilotul mort. Avea vârsta de 34 de ani, o experienţă de 10 ani de pilotaj şi totaliza 827,34 ore de zbor.

[textul şi fotografia portret ne-au fost trimise de dl. Dan Antoniu]


DEICĂ, Dumitru

DEICĂ, Dumitru


DEICĂ D. DUMITRU s-a născut la 25.11.1912, în municipiul Iaşi.
În anul 1930 a absolvit Liceul militar "Ştefan cel Mare" din Cernăuţi, optand pentru şcoala militară pregătitoare şi specială a aeronauticii de la Cotroceni pe care, la 01.07.1932, a promovat-o cu gradul de sublocotenent şi cu brevetul de observator aerian din avion si balon.
În anul 1933, Deică a urmat cursurile şcolii de pilotaj de la Tecuci şi ale Şcolii de Perfecţionare de pilotaj de la Buzău, obţinand atat brevetul de pilot elementar cat şi brevetul de pilot de război.
Urmand şi şcoala de pilotaj pe avioane bimotoare de la Ziliştea - Buzău, Deică a obţinut şi brevetul de pilot de bimotoare.
În anul 1937, cu un avion romanesc SET K-7, Deică a efectuat un raid de instrucţie în Polonia, împrejurare în care i s-a acordat brevetul de pilot "Honoris Causa" al aviaţiei poloneze.
Si tot în 1937, Deică a obţinut diploma de licenţiat în ştiinţe fizico-chimice a Universităţii din Iaşi pentru ca, în 1942, să obţină şi diploma de inginer al Şcolii Politehnice "Gh. Asachi" din acelaşi oraş.
În anii 1941-1943, Deică Dumitru a urmat şi cursurile Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, fiind atestat ca ofiţer de stat major.
În acţiunile aviaţiei romane pe Frontul de Est, Deică Dumitru a participat în calitate de comandant al Escadrilei 73 Bombardament "Karas" din Grupul 6 Bombardament. La 20.10.1941, Escadrila 73 "Karas" a fost retrasă în ţară,
revenind la baza Flotilei 3 Bombardament de la Craiova.
În calitatea de comandant, Deică a participat la cele mai importante misiuni încredinţate escadrilei. Astfel, la 06.08.1941, pe frontul de la Odessa, cu întreaga escadrilă, Deică a participat la bombardarea unui depozit de carburanţi şi a unei coloane de toate armele, lungă de circa 3 kilometri.
La 17.08.1941, a distrus un tren blindat rusesc aflat la 5 km. nord-vest de gara Vigoda.
La 30.09.1941 a bombardat aglomerările de tancuri de la Kobacenco. La inapoierea din această misiune, avionul pilotat de Deică, deşi a avut o pană de motor, acesta a reuşit a-l aduce pană in propriile noastre linii şi a-l ateriza in bune condiţii.
Dupa război, Deică Dumitru a fost profesor şi şef al Secţiei Aero din Şcoala Superioară de Război, precum şi şef al Biroului Operaţii din Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului.
Deică Dumitru a zburat 20 tipuri de avioane, totalizand peste 1.000 ore de zbor dintre care, cele mai multe pe front.
Pentru meritele sale, Deică Dumitru a fost distins cu mai multe ordine şi medalii, intre care:
  • Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Crucea de Aur, cu doua brevete;
  • Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler;
  • Ordinul cehoslovac "Crucea de război";
În anul 1950, Comandorul aviator Deică Dumitru a fost trecut in rezervă.
La 15 iunie 2002, Comandorul (r) aviator DEICĂ DUMITRU a incetat din viaţă, fiind inmormantat la Cimitirul Ghencea militar.


DROC, Emil

DROC, Emil


S-a născut la Călăraşi (jud.Ialomiţa) în 12 mai 1903, tatăl Corneliu Droc, farmacist, colonel în rezervă, şi mama Maria Charlotte, născută Bruckner.

Este crescut cu multă dragoste, cu o aleasă educaţie dar mai ales cu educaţia de a apăra acel crez sublim întemeiat pe cele trei mari iubiri: iubirea de Dumnezeau, iubirea de Ţară, iubirea de Rege.

Cu aceste trei credinţe a pornit în viaţă fără să se abată vreodată de la ele, indiferent de preţul pe care l-a plătit.

Urmează şcoala primară (1910-1914) şi Liceul (azi Colegiul) "Gheorghe Roşca Codreanu" (1914-1922) la Bârlad.

În timpul liceului este cercetaş, calitate din care îşi aduce aportul în Primul Război Mondial servind la Spitalul Beldiman Nr. 210 bis şi la Spitalul Şcoala Normală, ambele la Bârlad.

După terminarea liceului se dedică aviaţiei.

Încorporat în 15 august 1925, satisface stagiul militar la Şcoala Ofiţeri Aviaţie Cotroceni Bucureşti, plutonul ofiţeri de rezervă-piloţi.

În 1 noiembrie 1925 întregul pluton de TTR-işti este transferat la Şcoala de Pilotaj Tecuci, unde începe cursurile teoretice pentru pilotaj şi din 14 aprilie 1926 zborurile pentru obţinerea gradului de sublocotenent aviaţie rezervă.

Primele zboruri de antrenament le face pe aerodromul Cosmeşti (Tecuci), Escadrila I-comandant Cpt. Petrovici Aurel, Escadrila II-comandant Lt. Rotaru Atanase şi Escadrila III-comandant Tănăsescu Constantin. Ca material volant începe cu avionul Henriet, dotat cu motor rotativ Gnôme-Rhône de 80 CP, având instructor pe plutonierul major Popescu Nicolae-D.L.R., ulterior mutat la Escadrila I, motiv ca elevii să fie împărţiţi la diferite puncte. Mutarea a fost necesară întrucât aerodromul Tecuci era prea mic pentru două escadrile, iar Escadrila I fusese mutată la Buzău, astfel că în anii următori se înfiinţează Şcoala de Perfecţionare a Aviaţiei. În urma împărţirii elevilor, este repartizat la Locotenentul Cristescu Ion.

Continuă zborurile de antrenament pe avionul Hansa Brandenburg 220 HP cu instructorul Lt. Tănăsescu Constantin, comandantul Escadrilei.

Între 2 şi 5 iulie 1926 execută întregul program pe acest tip de avion şi obţinând în 6 iulie 1926 nota maximă, absolvă Şcoala de Zbor ca şef de promoţie. Este repartizat la Secţia Antrenament şi trecut pe avionul Potez XV, având instructor pe Lt. Romanescu Mihail.

Brevetul de Pilot de Război îl obţine în 12 septembrie 1926, cu Nr.512/12.IX.1926, şi în 15 noiembrie 1927 este avansat la gradul de sublocotenent.

În 1 februarie 1931 este repartizat la Flotila I Aviaţie Iaşi.

Este mutat în iunie 1932 la Şcoala de Perfecţionare a Aviaţiei Buzău, unde din august activează ca instructor de zbor la Şcoala de Vânătoare şi cursul Nr.2, astfel că din primăvara anului 1933 instruieşte anual câte 3 serii de elevi la cele 4 discipline: Recunoaştere, Vânătoare, Zbor Instrumental, Zbor fără vizibilitate. Face parte în acelaşi an (1933) din prima formaţie de 5 avioane, care la mitingul din 20 iulie 1933 de la Pipera-Bucureşti, a executat pentru prima dată în ţară acrobaţie în formaţie.

Urmează succesiv, între noiembrie 1933-iunie 1934, cursul complementar la Şcoala Ofiţeri de Aviaţie, şi între iulie-octombrie 1934 Şcoala de Observator Aerian, ambele la Bucureşti.

Încercând în 14 august 1935 un zbor acrobatic pe un avion Morane-Saulnier MS.230, reparat la fabrica de avioane SET (SET - Societatea pentru Exploatări Tehnice) Bucureşti, avionul se despânzeşte în aer, şi se salvează sărind cu paraşuta. Ancheta tehnică constată că reparaţia a fost defectuos executată, iar Emil Droc, indirect, salvase viaţa unui elev.

În cadrul raidurilor efectuate în septembrie 1935 de Mica Antantă, execută o misiune în Cehoslovacia, pe ruta: Buzău-Braşov-Cluj-Kosice-Pistjani-Kosice-Cluj-Mediaş-Braşov-Buzău, având observator pe căpitanul Diacu Nicolae.

Conform Deciziei Ministerului Aerului Nr. 30 bis din 22 mai 1936, publicată în Monitorul Oficial Nr.123 din 30 mai 1936, este numit pilot recepţioner la Şcoala de Perfecţionare Buzău, şi în acelaşi an participă, în luna septembrie, la manevrele de arbitraj de la Timişoara.

Continuă în anul 1937 activitatea normală la Şcoala de Perfecţionare Buzău, şi ia parte lunar la manevrele de la Blaj.

În iarna anului 1937 urmează cursuri la Şcoala Comandanţilor de Escadrilă, la Şcoala Ofiţeri de Aviaţie Bucureşti.

Perfecţionându-se mereu şi participând la raiduri şi manevre, este trimis în iunie 1938 în Italia la fabrica de avioane Piaggio unde se execută o comandă a avioanelor Nardi, şi se întoarce în ţară cu un avion NARDI nou achiziţionat, pe itinerariul Albenga-Verona-Udine-Zagreb-Belgrad-Bucureşti.

Conform Ordinului Ministerului Apărării Naţionale-Direcţia Construcţii Aeronautice Nr.17892/1939, este numit pilot recepţioner al Comisiei Militare SSA (Secretariatul de Stat al Aviaţiei) Bucureşti pentru uzina IAR Braşov, şi în acelaşi an este al doilea pilot care a zburat pe avionul IAR 80, unul din cele mai rapide avioane de vânătoare din Europa la acel timp.

În martie 1939 obţine Brevetul de Pilot Internaţional pentru avioane de turism, şi din decembrie 1938 până în iunie 1939 este Şef de Pilotaj la Aeroclubul "Mircea Zorileanu" Braşov.

Participă în anul 1939 la "Marele Premiu al Aviaţiei de Turism" pe ruta Bucureşti-Craiova-Călăraşi-Cetatea Albă-Iaşi-Cernăuţi-Galaţi-Bucureşti, clasificându-se pe locul IV.

Odată cu declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial, este detaşat în septembrie 1939 de la Braşov la Bucureşti, la Flotila I-a Vânătoare, făcând parte dintr-un grup pentru apărarea Bucureştiului.

În decembrie 1939 este mutat din nou la Şcoala de Perfecţionare Buzău, până în 1 aprilie 1942, timp în care pregăteşte noi piloţi pentru unităţile combatante.

Activează între 1942-1943 la Flotila 2 Vânătoare Turda, în cadrul Grupului 8, comandant al Escadrilei 60 vânătoare, cu gradul de căpitan.

În luptele de pe front este cotat cu 4 victorii aeriene.

Este mutat din nou în toamna anului 1944 pilot de încercări la IAR Braşov, unde rămâne până în 1947, când IAR îşi încetează activitatea iar uzinele se reprofilează pe producţia de tractoare.

În a doua perioadă de activitate la IAR Braşov ca pilot de încercare, a participat la zborurile de omologare pentru avioanele IAR 37, IAR 38, IAR 39, IAR 80, IAR 81, Messerschmitt 109 G, fabricate la IAR, realizând decolări rapide în maxim 15 secunde, cu pornirea motorului rece cu ulei diluat, lansări de rachete pentru dispersarea formaţiilor de bombardiere cu avionul IAR80, zboruri de omologare a motoarelor IAR K14 şi IAR1000A, fabricate la Uzina IAR.

În 18 august 1946 este trecut cadru disponibil şi în august 1947 trecut în rezervă, forţat să renunţe la activitatea de pilot aviator datorită noilor ordine ale regimului comunist instalat la putere. Este nevoit să urmeze un curs de calificare instalaţii sanitare-gaz metan pentru a-şi câştiga existenţa ca Şef de Lot şi Şef de Şantier la Întreprinderea 506 Instalaţii Braşov, până în anul 1968, când iese la pensie.

Se reangajează la Întreprinderea Construcţii Aeronautice (ICA) Braşov, aflată în plină dezvoltare, solicitat ca specialist în aviaţie, unde lucrează până în februarie 1977, când se retrage definitiv din activitate.

După anul 1990 este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Aviatorilor Braşoveni (AsABv).

În decursul celor 26 ani de activitate ca pilot aviator, a totalizat 4.120 ore de zbor, 12.640 aterizări, a pilotat 59 tipuri de avioane şi a pregătit pentru aviaţia ţării aproximativ 290 piloţi.

Pentru meritele deosebite în activitatea aeronautică a fost distins cu mai multe ordine şi medalii.

În Primul Război Mondial, campania 1916-1918:

  • Crucea Comemorativă - I.D. Nr.1744/1918
  • Meritul Sanitar Cl.I-a - I.D.R. 406/1934
  • Medalia Ferdinand I cu spade - I.D. Nr.3432/1935
  • Medalia Victoria

În al Doilea Război Mondial:

  • Virtutea Aeronautică de Pace / 1940
  • Steaua României Cl. a V-a cu spade şi panglică de Virtute Militară / 1942
  • Crucea de Fier germană Cl. a II-a / 1942
  • Virtutea Aeronautică de Război / 1942
  • Steaua României Cl. a II-a / 1942
  • Cavaler al Ordinului "Virtutea Aeronautică cu Crucea de Aur", cu 1 baretă – I.D. Nr.1433 / 19.05.1943

Ofiţer în timp de pace:

  • Medalia 25 ani de serviciu

Familist convins, soţ ireproşabil, tată sensibil-iubitor, dăruindu-se total copiilor, până la sacrificiu de sine, bun prieten, camarad onest.

Este greu de cuprins în câteva cuvinte puternica lui personalitate, ceea ce a fost el cu adevărat.

A traversat cu demnitate, chiar cu superioritate toate înfrângerile de care a avut parte după 1947, când întreaga generaţie de elite ale acestui neam a fost ostracizată sau chiar anihilată de noua orânduire comunistă. A rămas însă acelaşi om integru care nu a acceptat nici cel mai mic compromis.

Acesta a fost, este şi va rămâne Comandorul Căpitan Aviator Emil Puiu DROC, o viaţă închinată Aeronauticii Române, care zbura "ca să trăiască" şi a trait pentru zbor.

A părăsit această lume la Braşov, în 1 ianuarie 1994.

[notă biografică realizată în septembrie 2020 de Radu Şerban Droc, fiu şi Maria/Măriuca Droc-Starcovici, fiică]



Distribuie pagina pe...
© 2003 - 2020 Aspera ProEdu. toate drepturile rezervate. realizat de bratech.ro
Vanzare case, apartamente, terenuri, inchiriere garsoniere, spatii comerciale