Avioanele Me-109 E, în România

Descriere

Deşi nu cunoşteau valoarea inamiculuim s-au hotărât să-l înfrunte cu orice preţ. Au ridicat avioanele cu bechiile pe butoaiele de tablă ca să poată trage cu armamentul de bord razant cu solul, iar piloţii au rămas toată noaptea în cabinele aparatelor, în aşteptarea atacului inamic. După o chinuitoare noapte geroasă în care apărarea aerodromului nu a permis nimănui să aţipească şi în care proiectilele au căzut peste tot, spre dimineaţa zilei de 23 noiembrie 1942, s-a trecut la încălzirea motoarelor, ceea ce a făcut ca tirul duşmanului să se intensifice. Când s-a arătat prima geană de lumină, la semnalul dat de Şerbănescu Alexandru, au decolat aproape toate avioanele odată. După cât se pare, abia atunci au aflat tanchiştii sovietici că aveau în faţa lor o unitate de aviaţie şi au intensificat tirul, fapt care a făcut ca unele avioane să fie lovite. Aşa a fost cazul lui Iolu Nicolae, care îl aşezase în scaunul său pe lt.mec. Simoneta Gheorghe, el intenţionând să piloteze de pe genunchii acestuia. Au fost loviţi de un proiectil de mare calibru, care l-a omorât pe Simoneta, iar pe el l-a rănit foarte grav. La fel s-au petrecut faptele cu Rozariu Constantin şi Naghirneac Nicolae, care s-au ciocnit cu avioanele în timpul decolării din cauza întunericului ori a cedării roţilor, lovite de schijele proiectilelor ce se spărgeau în jurul lor, încât ambele avioane au luat foc. [pag. 122]