site realizat din iniţiativa şi cu spijinul Fundaţiei Aspera ProEdu

pagină de istorie, tehnică şi educaţie aviatică română
 
pagina principală
contribuţiile d-voastră »
publicaţii »
învăţământ aviatic »
idei de start
asociaţii şi fundaţii »
dicţionar de personalităţi
dicţionar de termeni
link-uri utile
hartă site
contact
cartea de oaspeţi
forum

Noutăţi

nu există noutăţi

Descarca Adobe Acrobat Reader Descarca WinRAR

Vizitatori unici:
514976


Contribuţiile d-voastră » Articole

Sorin TURTURICA
Sublocotenentul aviator Petre Scurtu
(1920 - 1944)



1944 a fost, cu siguranta, cel mai dramatic an din istoria aeronauticii militare romanesti. Pe Frontul de Est - a carui componenta sudica se stabilizase in primavara in nordul Moldovei si Basarabiei - se duceau lupte foarte grele pentru blocarea inaintarii sovietice, dar cu resurse atat de putine incat orice plan de contraofensiva era irealizabil. Tot in primavara anului 1944 au inceput bombardamentele masive si sistematice asupra Romaniei, bombardamente executate de Forta a XV-a Aeriana a Statelor Unite, ale carei baze se gaseau in jumatatea sudica a Italiei. Erau vizate in special campurile petrolifere si obiectivele industriale romanesti. Distrugerea lor urmarea, cu logica de fier a razboiului, diminuarea sau chiar lipsirea totala de mijloace pentru continuarea actiunilor militare nu numai ale regimentelor si diviziilor romanesti, dar si ale celor germane. Se stie foarte bine ca mentinerea controlului asupra petrolului romanesc era vital pentru partea motorizata a armatei germane. Capacitatea de riposta a Romaniei se baza pe cateva sute de guri de foc antiaeriene, dar mai ales pe formatiunile de vanatoare romanesti si germane care se ridicau la alarma pe aparate de lupta IAR-80/81 si Me-109. Una dintre unitatile trimise in apararea teritoriului national a fost Grupul 1 Vanatoare de la Rosiorii de Vede. Grupul 1 s-a format la sfarsitul anului 1943 si a fost pus sub comanda capitan comandorului Ioan Sandu. In componenta sa au intrat Escadrilele 63 si 64 Vanatoare, carora li s-a adaugat si Escadrila 43 venita din Grupul 7 Vanatoare. Drama Grupului 1, astazi uitata, a fost una aparte. Majoritatea aviatorilor erau tineri lipsiti de experienta razboiului, a caror instructie era departe de a fi suficienta. Trimisi in lupta la mare inaltime - 6-7000 metri - vor fi victimele unui inamic mult mai numeros si mai bine dotat din punct de vedere tehnic. Unul dintre acesti proaspat brevetati piloti de razboi a fost sublocotenentul aviator erou Petre Scurtu, al carui destin a fost simptomatic pentru intreaga existenta a Grupului 1.

Slt. av. Petre Scurtu s-a nascut in comuna Bala, judetul Mehedinti, la 22 septembrie 1920. El a fost fiul mecanicului de locomotiva Gheorghe Scurtu si al sotiei sale Cristina. In 1940, la varsta de 20 de ani, a intrat in Scoala de Ofiteri de Aviatie pe care o va absolvi doi ani mai tarziu cu media 8,28, clasandu-se al saselea din 112 cursanti. A avut note maxime la regulamente si note foarte bune la matematica. Comandantii sai l-au calificat ca fiind vioi, energic, cu un simt al datoriei dezvoltat. Respectuos si respectat, avea o frumoasa cultura generala si profesionala. Foarte bun in salile de cursuri, Petre Scurtu era insa putin nervos in zborurile de antrenament.

In 1943 a absolvit Scoala de Vanatoare, fiind brevetat pilot de razboi pe avionul IAR-80. Superiorii il considerau deja un ofiter format, cu o cultura superioara gradului. Nu le scapase faptul ca sublocotenetul Scurtu citea foarte mult. Ambitios, muncitor, disciplinat, era insa timid si retras fata de ceilalti. Si-a dat toata silinta sa devina un bun zburator dar a avut si unele probleme. Fiind foarte slab din punct de vedere fizic, i-a venit rau in avion in timpul unui zbor de antrenament, a aterizat bine, a oprit si a lesinat. A primit un concediu medical de 30 de zile pentru a se reface. "Putin cam nervos in misiuni, totusi, prezinta siguranta" - au scris comandantii sai in foaia calificativa.

La sfarsitul anului 1943 a devenit membru al Escadrilei 63 din Grupul 1 Vanatoare, escadrila aflata sub comanda unui veteran al razboiului cu sovieticii, cpt. av. Parsifal (Motu) Stefanescu. Primul atac al bombardierelor grele americane din 1944 asupra spatiului romanesc a fost si prima zi de lupta a Grupului 1 Vanatoare. La 4 aprilie, doua valuri de B 24 Liberator au trecut chiar pe deasupra aerodromului in timp ce IAR-urile 81 A ale Escadrilei 63 luau inaltime. Lupta a fost angajata imediat, in sprijinul formatiei militare romanesti venind si Escadrilele 43 si 64. Tinerii piloti de pe IAR-uri au rupt formatiile pe celule si patrule si au intrat in focul incrucisat al bombardierelor americane. La finalul acestei batalii aeriene Grupul 1 a fost creditat cu 4 victorii sigure si 4 probabile.

A doua zi alarma a fost data din nou. De data aceasta bombardierele americane au venit insotite de aparatele de vanatoare P 38 "Lightning". In aceasta zi Escadrila 63 nu a intalnit inamicul. Totusi, un raport al comandantului de Grup ni-l prezinta pe sublocotenentul Petre Scurtu zburand izolat intre Craiova si Calafat
unde a intalnit avioanele de vanatoare americane. A fost atacat de mai multe dintre ele dar a reusit sa scape. Aceeasi formatiune de"Lightning"-uri l-a angajat pe adj. stag. av. Dumitrascu Raghiga din Escadrila 43 si l-a doborat in flacari la Castranova.

Timp de zece zile pe cerul Romaniei a fost liniste apoi, la 15 aprilie, americanii au venit din nou. Doar o celula din Escadrila 63 a intalnit inamicul si a doborat un avion. La 16 aprilie, cand bombardierele americane au distrus IAR Brasov, escadrilele de la Rosiorii de Vede nu au primit suficiente informatii de la Sectorul II Vanatoare in legatura cu pozitia acestora si nu au putut angaja lupta.

Cea mai grea zi a Grupului 1 Vanatoare a fost 21 aprilie 1944, cand au aparut pentru prima data deasupra teritoriului national teribilele P 51 "Mustang". Acestea au doborat deasupra Snagovului o patrula din Escadrila 64, unul dintre cei patru morti fiind comandantul acestei escadrile, cpt. av. Grigore Musica. A cincea pierdere a Grupului a fost slt. av. Aurel Totoiu din Escadrila 43. Alti sase aviatori romani din Grupurile 2 si 6 Vanatoare au cazut in aceasta zi care poate fi considerata, pe buna dreptate, ziua cea mai neagra a IAR-ului 80/81. Escadrila 63 din Grupul 1 nu a intalnit bombardierele B 24 din cauza straturilor suprapuse de nori, cu exceptia patrulei condusa de sublocotenentul Petre Scurtu. Aceasta patrula a zarit, dupa mai bine de o ora de cautari, trei formatii masive de bombardiere escortate de vanatoarea americana la est de Bucuresti. Fiind insa la limita de benzina si la o altitudine inferioara acestora ordona intoarcerea la baza. Atacul din 24 aprilie a gasit Grupul 1 cu doar 19 aparate disponibile la alarma. Cateva IAR-uri din Escadrila 63 au atacat un "Lightning" fara a se putea preciza daca l-au doborat sau nu.

Au venit, in sfarsit, zilele de glorie ale zburatorilor de la Rosiorii de Vede. La 5 mai 1944 Grupul 1 Vanatoare a fost creditat cu opt bombardiere doborate sigur si unul probabil. Sublocotenentul aviator Petre Scurtu a doborat, impreuna cu patrula, un B 24"Liberator" langa Campina si un altul langa Targoviste. Din pacate, ziua a fost umbrita de accidentul mortal al slt. av. Grigore Panait, al carui avion a ars complet. In ziua urmatoare, cele 15 avioane ale Grupului 1 au dat jos de pe cer cinci bombardiere B 24 si doua aparate de vanatoare P 38"Lightning". Slt. av. Petre Scurtu impreuna cu adj. av. Arcadie Covali si cu adj. stg. av. rez. Andrei Marulis au atacat primul val de bombardiere. Dupa primele rafale trei dintre ele au scos fum. Unul a ramas in urma si a fost din nou atacat de Petre Scurtu si Arcadie Covali. Avionul a inceput sa piarda din inaltime si s-a izbit de pamant in regiunea Topoloveni. Cu putin timp inainte de impact din el s-a desprins un parasutist. Misiunile de lupta din aceste zile au fost usor stanjenite de Sectorul II Vanatoare care, transmitand informatii de la sol, a facut permanent confuzie intre "camioane" (bombardiere) si "indieni" (vanatoarea inamica).

In atacul care a avut loc la 18 mai si-a pierdut viata slt. av. Gheorghe Cristea. Doua zile mai tarziu, la 20 mai 1944, sublocotenentul Petre Scurtu a fost mutat la Escadrila 64, la comanda careia revenise, dupa moartea capitanului Musica, locotenentul Ioan Barladeanu. In ultima zi a lunii mai Grupul 1 a primit din nou ordin de lupta. Au fost angajate formatiunile inamice la sud de Bucuresti. Slt. av. Petre Scurtu a fost atins de focul inamic si a aterizat cu avionul in flacari pe teritoriul comunei Clejani, la 2 km. est de aceasta. Un adolescent, Dumitru Neder, vazand ca pilotul se zbate sa iasa din cabina a alergat sa-l ajute. Munitia a inceput insa sa explodeze si adolescentul a fost ranit la piciorul drept. S-a indepartat de avionul IAR 81 cu nr.96 si a privit cum acesta a ars complet. Trupul carbonizat al sublocotenentului aviator Petre Scurtu a fost scos de jandarmi cateva ore mai tarziu. La o distanta de numai cativa kilometri, la Rusii lui Asan, un alt avion de vanatoare romanesc IAR 81 a fost gasit ars in intregime. Din el a fost scos ceea ce a mai ramas din trupul comandantului de escadrila lt. av. Ioan Barladeanu. Ambele cadavre au fost ulterior ridicate de o masina a Grupului 1 si inmormantate la Rosiorii de Vede.

Lupta dramatica cu un inamic superior ca numar si tehnica a continuat si in luna urmatoare. La 23 iunie a cazut capitan comandorul Ioan Sandu, comandantul Grupului 1 Vanatoare, iar la 28 iunie 1944 si-a pierdut viata capitanul aviator Parsifal (Motu) Stefanescu, comandantul Escadrilei 63.



Surse:
    AMR
  • dosarul personal al slt. Av. Petre Scurtu
  • Jurnalul de Operatii al Grupului 1 vanatoare (aprilie-iunie 1944)
  • Rapoartele Operative ale Grupului 1 Vanatoare

Distribuie pagina pe...
« înapoi

© 2003 - 2019 Aspera ProEdu. toate drepturile rezervate. realizat de bratech.ro
Vanzare case, apartamente, terenuri, inchiriere garsoniere, spatii comerciale